Ulpia Traiana Sarmizegetusa

• Este în Sarmizegetusa, Județ Hunedoara
• Unitate geografică: Depresiunea Haţegului
• Deschis turiștilor cu taxă de vizitare.
• Altitudine: 531 m
• Origini: dacice, romane

Ulpia Traiana Sarmizegetusa constituie azi un complex arheologic deosebit de atractiv…

• Trasee amenajate: da
• Condiții de vizitare: în timpul programului

Pe numele său complet Colonia Ulpia Traiana Augusta Dacica Sarmizegetusa, capitala Daciei romane se află în localitatea Sarmizegetusa din judeţul Hunedoara, la doar 40 de km de Sarmizegetusa Regia. În contrast cu Sarmizegetusa Regia, care se află într-o zonă muntoasă dificil acceibilă, Ulpia Traiana se întinde într-o zonă de şes, în bazinul Haţegului. Ca aşezare strategică, se afla la 8 km de trecătoarea care face legătura între Banat și Transilvania, astăzi „Porțile de Fier ale Transilvaniei”.

Chiar şi aşa, zona era apărată natural de barierele munţilor: Munții Retezat la sud și Munții Poiana Ruscă la nord. Existau şi castre de apărare: Tibiscum, Voislova, Micia și Bumbești.

Semnificaţia numelui Sarmizegetusa nu se cunoaşte cu exactitate, există doar o ipoteză care susţine compunerea numelui din două elemente de bază: zermi (stâncă, înălţime) şi zeget (palisadă, gard, cetate), deci numele ar fi însemnat: „Cetatea de pe stâncă” sau „Cetatea înaltă”.

Ulpia Traiana Sarmizegetusa a fost amplasată în 101-102 d.C, ca garnizoană romană a legiunii a V-a Macedonica, în intenţia romanilor de a evita o nouă luptă foarte dificilă la Tapae în următoarea lor incursiune împotriva dacilor. După 106, aici se va dezvolta un oraş măreţ, capitala unei noi provincii a Imperiului Roman, întemeiată de guvernatorul Daciei Romane, Decimus Terentius Scaurianus.

Capitala se întindea pe 32,4 ha, lungimea 600 m, lăţimea 540 m, înălțimea zidului de 4-5 m. Zidul l-au făcut din blocuri de piatră cioplite, îmbinate cu mortar și era prevăzut în partea de sus cu creneluri, având pe fiecare latură câte o poartă. Porţile erau legate prin două străzi principale, care străbăteau cetatea dintr-o parte în alta şi dădeau aspectul unui plus. La întâlnirea străzilor se afla piaţa.
În interiorul zidurilor de apărare se aflau clădirile administrative și religioase, iar afară erau case, gospodarii, unele temple, dar și construcții publice și particulare precum și cimitirele. Oraşul avea o populaţie de 20.000 – 25.000 locuitori.

Oraşul a devenit repede centru politic, economic, militar, religios şi administrativ al Daciei. Nu la mult timp după întemeiere şi înflorire, are loc răscoala sarmaţilor din 117-118 d.C, ce a fost înăbuşită de Quintus Marcius Turbo, trimis de împăratul Hadrian. Drept recunoştinţă pentru victorie, conducerea orașului a ridicat în 118 d.C. un monument în cinstea lui Hadrian, iar în 119 d.C. o inscripție de mulțumire pentru Turbo.

Din anul 166, barbarii aflaţi la graniţa imperiului atacă provincia. Apărarea nu a făcut faţă, aşa că atacatorii şi-au continuat drumul spre capitală. Împăratul Marcus Aurelius salvează capitala și i se ridică și lui o inscripție pe la 172. Alexander Severus (222-235) a acordat orașului titlul de metropolis și instituie Concilium III Daciarum. Până în timpul lui Philippus (244-249), Dacia s-a bucurat de liniște și înflorire cu scurte întreruperi, iar capitala a fost apărată de diferiţi conducători cărora li s-au ridicat monumente în semn de mulţumire.

Însă, vine perioada decadenţei în ultimele două decenii ale dominației romane. Imperiul şi Dacia treceau printr-o perioadă de criză. Pe fondul atacurilor „barbare” și lipsa soluțiilor de a apăra Dacia, împăratul Aurelian a hotărât retragerea peste Dunăre a armatei și funcționarilor, care au fost urmați și de proprietarii de pământ și de sclavi, dar nu de marea masă a populației. Oraşul a mai supravieţuit o perioadă, cu o populație împuținată și modestă, care trăia în palatele părăsite și care în caz de atac, se adăpostea în amfiteatru, transformat într-o fortăreață rezistentă. Viața orașului a încetat probabil odată cu năvălirea hunilor și a popoarelor aduse de aceștia și mai ales după moartea lui Attila când haosul a pus stăpânire peste tot.

Complexul arheologic de la Ulpia Traiana Sarmizegetusa se întinde astăzi pe 1.500 de metri lungime şi 1.000 de metri lăţime şi cuprindea iniţial:

• Amfiteatrul
• Palatul Augustaliilor
• Templul zeiței Nemesis
• Templul lui Liber Pater
• Templul zeilor Domnus și Domna
• Sanctuarul Zeilor Aesculapius și Hygia
• Templu Mare
• Templul zeului Silvanus
• Horreum (depozit, magazie)
• Praetorum procuratoris (sediul procuratorului financiar al Daciei Apulensis)
• Forul lui Traian (forum vetus)
• Forum novum
• Atelierul de sticlărie
• Capitoliul
• Schola gladiatorum (Cazarma gladiatorilor)
• Insulele de locuinţe de la vest de cele două foruri
• Necropola estică

S-au păstrat până astăzi forul, palatul augustalilor, thermele, amfiteatrul, edificii publice şi particulare.