Teatrul Naţional „Mihai Eminescu”

De ce sa vezi acest obiectiv?

Pentru că este un punct de reper în viaţa culturală a Timişoarei!

• Este în Timişoara, Județ Timiş
• Anul înfiinţării: 18 octombrie 1945
• Deschis turiștilor cu taxă de vizitare.

Teatrul Naţional „Mihai Eminescu” din Timişoara este adăpostit în clădirea Palatul Culturii denumită astfel deoarece mai adăposteşte şi alte instituţii culturale: Opera Română, Teatrul Maghiar de Stat şi Teatrul German de Stat…

• Constructor/ Autor:
• Cod monument Istoric:
• Condiții de vizitare: conform orarului de vizită

Teatrul Naţional „Mihai Eminescu” este o companie teatrală ale cărei prime mărturii datează din anul 1753, când se vorbeşte despre o „întreprindere teatrală”, după modelul celor de la Viena şi Bratislava, care avea rolul de a mijlocii reprezentaţiile unor trupe germane şi maghiare de teatru.  În prezent, se află în subordinea Ministerului Culturii din România.

Până în anul 1765, reprezentaţiile trupelor de teatru se ţineau într-o sală din Primăria ilirică, amenajată în acest sens, însă din 1872, întreaga clădire (situată pe strada Gh. Lazăr) va fi destinată reprezentaţiilor teatrale, ca urmare a unificării Primpăriei ilirice cu Primăria germană.

Actuala clădire care adăposteşte, printre alte instituţii, şi Teatrul naţional, îşi are începutul în anul 1871, planul de arhitectură fiind realizat de arhitecţii vienezi Helmer şi Fellner, renumiţi în imperiul austro-ungar pentru teatrele realizate la Budapesta, Viena, Oradea, Cluj, Odesa, Cernăuţi.

Construcţia clădirii este finanţată parţial de administraţia oraşului şi va fi finalizată după patru ani, în 1875, în timp ce inaugurarea va avea loc pe 22 septembrie 1876.

În perioada respectivă, clădirea adăpostea o sală de spectacole, actuala sală a Teatrului Naţional Timişoara şi a Operei Naţionale Timişoara, scena, magaziile, anexe administrative şi cabine), un han şi împrejur, spaţii comerciale dispuse simetric.

De-a lungul timpului, clădirea va fi devastată de două incendii mari. Primul, în data de 20 aprilie 1880, în urma căruia teatrul, fiind o societate de acţiuni, intră în faliment şi este cumpărat de autorităţi. Reconstrucţia a durat 2 ani, însă se va recurge şi la ajutorul particularilor, cărora în schimb li se dăteau dreptul de proprietate „veşnică” asupra a douăzeci de loje cu drept de moştenire. În timp, acestea vor fi răscumpărate. Clădirea a fost reconstruită în still „renaissance”, respectându-se în totalitate forma sa originală. Al doilea cutremur, care a avut loc în 1920, lasă intacte doar aripile laterale. Clădirea a fost reconstruită după planul de arhitectură realizat de arhitectul Duiliu Marcu, care nu a mai respectat planul anterior, astfel că faţada principală şi sala de spectacole au fost realizate în stil neobizantin, în pas cu vremurile de atunci. Frescele interioare au fost realizate de pictorul Kiriakoff, şi reprezentau personaje din istoria şi basmele poporului român.  
 
În data de 15 ianuarie 1928, are loc inaugurarea clădirii teatrului cu poemul dramatic „Trandafirii roşii” scris de dramaturgul Zaharia Bârsan, fondatorul Teatrului naţional din Cluj. În data de 18 octombrie 1945, se înfiinţează primul teatru profesionist din Timişoara, care se va afla sub conducerea artistică a actriţei Lully Bulandra pânâ în anul 1948. În anul 1966, teatrul îşi va schimba denumirea din Teatru Muncitoresc al Poporului în Teatrul de Stat „Matei Millo”, iar în data de 27 ianuarie 1971 va primi rangul de Teatru Naţional.  
 
Pânâ în anul 2007, sala de spectacole a Palatului Culturii a fost împărţită între Teatrul Naţional şi Opera Naţională.

Din 2008, Teatrul Naţional va obţine de la autorităţile locale fosta Sală de Sport nr 2, aflată într-o stare avansată de degradare, care va fi restaurată şi inaugurată în data de 25 ianuarie 2010, moment care va marca un pas important în istoria instituţiei. În prezent, publicul timişorean beneficiază de cea mai performantă sală de teatru din România. La sfârşitul anului 2009, Teatrul Naţional Timişoara va deschide şi o sală studio în interiorul Palatului Culturii, numit Studio 5.

În prezent, Teatrul Naţional din Timişoara are în lucru un proiect ambiţios, care constă în recuperarea sinagogii desacralizate din cartierul Fabric şi transformarea sa într-o sală de spectacole, în cadrul primului Centru European de Antropologie Multiculturală a Artelor Spectacolului care urmează să fie deschis în acelaşi timp cu sala Fabric.