Stejarii Seculari

Mănăstirea Dintr-un Lemn şi stejarii seculari se află  la aproximativ 25 de kilometri sud de municipiul Râmnicu Vâlcea. Mănăstirea a fost ridicată în secolul al XVII-lea la marginea unei păduri de stejari seculari. Primele mărturii îi aparţin diaconului grec Paul de Alep. El spune în documentele sale de la 1653-1658 că un călugăr a găsit aici,  într-o scobitură de stejar, icoana Maicii Domnului şi că, în acelaşi timp, a auzit o voce care i-a spus să ridice o biserică din acel stejar secular. O altă mărturie scrisă, datată 1724, a mitropolitului Neofit Cretanul, spune ca un cioban a visat acea icoană şi s-a dus, a tăiat stejarul în care a găsit icoana, iar din lemnul copacului a ridicat o mică biserică, numită, din această cauză, „Dintr-un lemn”. Micul lăcaş din lemn de stejar are bârne groase, încheiate în coadă de rândunică. Este dreptunghiulară, cu o lungime totală de 13 de metri, lățime de 5,50 metri și o înălțime de aproximativ 4 metri. Pe exterior are un brâu în torsadă, săpat în grosimea lemnului, cu un pridvor deschis, fără turlă. Iconostasul este foarte valoros, fiind sculptat în lemn de tei, la 1814. 

 

 

Astăzi, încă există stejarii seculari, dar şi icoana Maicii Domnului, imensă, care măsoară 1,5 metri înălţime şi 1 metru lăţime. Aceasta este acum în biserica de piatră. Nu se ştie când a fost pictată cu siguranţă, părerile sunt împărţite. Cea mai veche datare îi aparţine însă profesorului Andrei Grabor de la Universitatea din Strasbourg, care o poziţionează în secolul al IV-lea. Mai mult, el crede că a fost pictată  la mănăstirea Theothokos din Grecia după modelul aparţinând apostolului Luca, cel care a pictat prima oară pe Fecioara Maria. Şi, conform tradiției, în lume mai există doar trei exemplare asemenea celei de la Dintr-un Lemn. Însă Profesorul I.D.Ştefănescu e de altă părere, afirmând că icoana ar fi fost pictată la Bizanț sau la Muntele Athos, folosindu-se un model mai vechi de pe la jumătatea secolului XVI și se pare că este ipoteza cea mai plauzibilă. Modul în care icoana a ajuns pe aceste meleaguri nu a fost descoperit.

 

 

Mai târziu, la 1640, Matei Basarab se decide să ridice acolo şi o biserică din piatră. Din punct de vedere arhitectonic, biserica de zid este în plan triconic, cu altar octogonal, iar pronaosul se termină cu un pridvor pe stâlpi. Arhitectura în general păstrează stilul lui Matei Brâncoveanu. Biserica este îmbogăţită cu două policandre de la Şerban Cantacuzino și doamna Marica Brâncoveanu, cele trei icoane mari împărătești, precum și alte 36 de icoane mai mici, zugrăvite în anii 1833-1840 de Gheorghe Gherontie de la Hurezi. Pisania actuală este datată 1715. Biserica a devenit la 1940 lăcaşul simbolic al aviatorilor şi al marinarilor.