De ce să vezi acest obiectiv?
Pentru că este cea mai cunoscută staţiune balneoclimaterică de pe întreg teritoriul judeţului Timiş.
- Este în Buziaş, Județ Timiş
- în Depresiunea Buziaş
- Altitudine: 128 metri
Staţiunea Buziaş este renumită încă din vremea romanilor pentru apele sale deosebite…
- Trasee amenajate: da
- Trasee marcate: nu
- Condiții de vizitare: tot timpul anului
Încă din vremea romanilor, aşezarea era cunoscută sub denumirea de Ahibis şi era faimoasă atât pentru izvoarele de ape minerale, cât şi pentru climatul blând. Buziașul a fost recunoscut ca potențial centru balnear încă de atunci.
Există şi o legendă despre descoperirea acestor ape din trecut. Atunci nu era o aşezare stabilă, casele erau răsfirate, iar oamenii se ocupau cu agricultura. Însă aveau o mare problemă: apa de băut era rară. Însă, unul dintre localnici, care avea casa într-o pădure, aproape de aşezarea celorlalţi, avea în curtea sa un izvor deosebit. Moş Bâzieş, cum i se spunea, a dat de băut celorlalţi. Când localnicii au gustat din apa proaspătă şi răcoritoare, aceştia şi-au mutat casele în apropierea pădurii. Şi cum s-a format practic o nouă aşezare, a fost denumită după bătrânul ce le-a arătat localnicilor apa minune: Buziaş. Izvorul despre care e vorba în legendă este cel din parcul staţiunii. Mai mult, aici s-a amenajat în anul 1984 Izvorul Moş Bâzieş, care are scrisă pe soclu legenda bătrânului.
În anul 1321, localitatea Buziaş a fost menţionată într-o diplomă regală de către regele Carol I al Ungariei. Prima atestare documentară datează din anul 1369, sub numele de Buzuş şi Bozaş. Însă, au fost descoperite dovezi arheologice, printre care părţi din conducte de apă, monumente de piatră, ţigle şi monede, care au demonstrat existenţa unei aşezări cu ape tămăduitoare încă din vremea romanilor. În anul 1716, localitatea a ajuns în stăpânirea Casei de Habsburg. Zăcământul hidromineral a fost redescoperit între anii 1796-1805 şi a avut un rol decisiv în înfiinţarea staţiunii.
Pentru prima dată, apele minerale au fost valorificate pentru tratament în 1811, de către balneologul român Gheorghe Ciocârlan. La 1816, a început amenajarea primelor izvoare iar bazele stațiunii balneare fiind construite în 1819. În 1839 a fost declarată stațiune balenară. Între 1903 – 1907 sunt forate 12 izvoare de adâncime și se construiește fabrica de îmbuteliere a apei minerale. Tot în 1903, a fost descoperit stratul acvifer artezian, ceea ce a permis introducerea tratamentului maladiilor cardiovasculare prin cura externă, adică băi în apă minerală puternic carbogazoasă încălzită. Apa minerală de la Buziaş a fost distinsă la expoziţia de la Bratislava din 1908 cu medalia de aur a expoziţiei. În 1911, localitatea este declarată oficial stațiune balneoclimaterică.
De la începuturile staţiunii până la sfârşitul secolului XIX, oamenii veneau aici să se trateze doar prin cura internă, prin consumul apei minerale, ape ce au devenit cunoscute în scurt timp în întreaga lume.
După Unirea Banatului cu România, își menține statutul de stațiune balneară de tratament cardio-vascular și este reședință de plasă. Este declarat oraș în 1956. În anii ’60, activitatea economică se diversifică, sunt create mici industrii ușoare și alimentară. Crește atât populația cât și suprafața orașului. Se construiesc cartiere de blocuri, vile și hoteluri pentru stațiune.
Buziaş este apreciat pentru varietatea apelor minerale utilizate în cura externă: ape carbogazoase, bicarbonatate, clorurate, sodice, calcice, magneziene, hipotone, cu un grad de mineralizare de până la 6,6 g/l. Acestora li se adaugă mofeta şi bioclimatul sedativ.
Acestea sunt indicate pentru: afecţiuni cardiovasculare, stări după infarct, în stadiul de postconvalescenţă, cardiopatie ischemică, insuficienţă mitrală şi aortică compensată, hipertensiune arterială, arteriopatii periferice prin ateroscleroză, varice; afecţiuni reumatismale degenerative, spondiloze cervicale, dorsale şi lombare, artroze, poliartroze; afecţiuni reumatismale abarticulare, tendinoze, tendomioze, tendoperiostoze, periartrită scapulohumerală; afecţiuni postraumatice, redori articulare postraumatice, stări după operaţii pe muşchi, oase şi articulaţii, stări după entorse, luxaţii şi fracturi; afecţiuni neurologice periferice şi centrale pareze uşoare şi sechele tardive după hemipareze şi după pareze; afecţiuni asociate respiratorii, ginecologice, metabolice şi de nutriţie, nevroză astenică şi boli profesionale.
Pacienţii pot apela la următoarele proceduri de tratament: termoterapie, magnetoterapie, hidroterapie cu ape calde în cadă, băi galvanice, electroterapie – curenţi de joasă frecvenţă, curenţi de medie frecvenţă, curenţi de înaltă frecvenţă, ultrasunete; aerosoli, inhalaţii; kinetoterapie, masaj terapeutic; gimnastică medicală; cură de teren şi cură de ionizare negativă prin plimbări în parc; băi de plante; climă.
Resursele de tratament cele mei importante ce se găsesc în staţiune sunt apele minerale. Pentru cura internă, sunt recomandate izvoarele din centrul staţiunii, cu o mineralizare de 5.000-6.000 mg/litru, dioxidul de carbon fiind de 2.000-2.600 mg/litru, PH-ul fiind de 6,5. Mai mult, la Buziaş sunt şi mofetele, ce au concentraţii de gaz carbonic 95-98%, metan 0,76%, azot 0,8%, oxigen 0,2-1%.
Staţiunea, datorită apelor sale, figurează în enciclopedia savanţilor italieni M. Messini şi C.G. Lollo, „Aque minerali del mondo” şi „Precis d’hydrologie”, a francezului A. Morette. Astăzi, apele minerale de la Buziaș sunt folosite pentru tratarea multor boli, dar sunt și îmbuteliate și comercializate ca ape minerale de larg consum.
Un obiectiv deosebit în staţiune este Parcul Dendrologic, cu o suprafaţă de 20 de hectare, cu specii rare şi bătrâne de copaci, cel mai important fiind platanul. Mai mult, arhitectura stațiunii este în stil turcesc, bizantin, unic în România. Singurele promenade similare din Europa se găsesc în Karlovy Vary și în Baden-Baden.
Acces: Staţiunea Buziaş este la 25 km de oraşul Lugoj şi la o distanţă de 34 km de oraşul Timişoara, pe DJ 592, cu acces din ambele direcţii.
