Schitul Sihla

• Este în Vanatori Neamt, Județ Neamt
• Construit în anul 1741
• Poartă Hramul Nasterea Sf. Ioan Botezatorul
• Deschis turiștilor cu taxă de vizitare.

Acest schit a luat fiinta in vremurile de demult cand domnitorii Moldovei ctitoreau si impodobeau manastiri si schituri…

• Trasee amenajate: da
• Condiții de vizitare: nu sunt
• Sărbătoare anuală: 24 iunie

Schitul Sihla este situat in judetul Neamt in comuna Vanatori Neamt. Ctitorul a fost Ionita Cantacuzino, iar anul zidirii a fost 1741. Hramul bisericii este Nasterea Sfantului Ioan Botezatorul. Langa acest schit se afla si pestera Sfintei Teodora din Carpati. Printre marii locuitori ai acestor salase au fost cuviosul pustnic Iosif, ierodiaconul Cristofor (cel care a gasit moastele sfintei Teodora in anul 1930), cuviosul Ioan Sihastrul, Gherma si Gherontia Bistriceanu (cel care i-a fost timp de 40 de ani singurul vietuitor al schitului), ieroschimonahul Elefterie (fostul sot ale Sfintei Teodora).

Printre vietuitorii imbunatatiti ai schitului au fost si Vasian Scripca si viitorul sfant al calendarului romanesc ieroschimonahul Paisie Olaru, duhovnicul marelui duhovnic al Romaniei Cleopa Ilie. Acest loc a fost unul dintre primele lor salase si pentru unii dintre ei chiar si cele dintotdeauna, ca multe alte scorburi si pesteri  austere in care sfintii s-au nevoit, iar noi le vizitam uneori si ne miram. Sentimentele prin care trec cei ce viziteaza aceste locuri sunt cuprinse foarte bine in cuvintele lui Calistrat Hogas:
„Voiam sa trimit in alta lume sfintei Teodora, din insasi pamanteasca ei locuinta, vreo simtire sau vreo cugetare cucernica si umilita; cum insa e usor sa fii virtuos in tovarasia ursilor necuvantatori si a codrilor fara de inima, cum virtutea nu capata pret si stralucire dect atunci cand iese biruitoare din lupta fatisa cu rautatea si stricaciunea omeneasca, apoi nu putui inchega in sufletul meu nici un soi de evlavioasa gandire sau macar de profana admiratiune pentru o viata jertfita fara nici o tinta, lipsei, chinurilor si suferintelor trupesti, cu toata ravna ce va fi avut sufletul ei pentru cele sfinte si dumnezeiesti”.

„Acest sfant schit Sihla, sta scris in Pisania, unde se praznuieste hramul Nasterea sfantului slavitului Prooroc inaintemergatorului Ioan, cat si aciasta biserica s-au facut din nou, cu un rand de chilii… la leat 1813…” „Din nou” deoarece schitul initia1 avea la acea data aproape o suta de ani. Intre timp s-a mai inaltat sub stanca din deal o alta biserica „dintr-un singur brad” in care pot incapea doar zece suflete, unsprezece cu cel al boierului Coroi, disparut in prapastia din preajma cu ocazia unei vanatori. Suflet evlavios, din moment ce amintirea sa i-a putut inspira pe urmasi la o ctitorie. Scrutand zarile, de langa aceasta minune mica de lemn, vederea muntilor Pahomia, Dealul Mare si Ciungii, te fac sa exclami odata cu Gheorghe din Moldova: „Locuri sfinte si frumoase:/ Rasca, Sihla si Cetate/ Am venit intreg aicea/ Si ma-ntorc pe jumatate”

Acest schit a luat fiinta in vremurile de demult cand domnitorii Moldovei ctitoreau si impodobeau manastiri si schituri, dar unii pustnici iubitori de singuratate si liniste au gasit acest loc izolat si greu de patruns prin hatisuri intunecoase si aglomeratie de stanci uriase, si si-au facut adaposturi-chilii si chiar mici paraclise pentru rugaciune in inima muntilor, in crevasele pe care le ofera din belsug. Aceste pesteri sunt ca niste chilii in inima unor imense catedrale ce este formata din paduri si munti.