- Este în Chiriceşti, Judeţul Vaslui
- Construit în 1996/2005
- Poartă Hramul Sf. Împărați Constantin și Elena
- Deschis turiştilor fără taxă de vizitare.
Mănăstirea Sfinții Împărați Constantin și Elena de pe Movila lui Burcel este o mănăstire ortodoxă din România situată în vârful legendarei movile a lui Burcel…
- Cod monument Istoric:
- Trasee amenajate: da
- Sărbătoare anuală: Sf. Împărați Constantin și Elena, 21 mai
- Ctitor: arhim. Ştefan Guşă
- Altitudine: 391 metri
Istoria Schitului începe să se contureze după Revoluția din decembrie 1989, când s-a început construirea de noi lăcașuri monahale și redeschiderea celor închise de regimul comunist. Episcopia Hușilor, desființată în anul 1949 de către comuniști prin contopire cu Episcopia Romanului, dispunea înainte de al doilea război mondial de peste 100 de mănăstiri și schituri, care după Decretul nr.410/1959 au fost în totalitate desființate sau transformate în depozite și CAP-uri.
În anul 1993, fusese sfințit un paraclis al Mănăstirii „Ştefan cel Mare și Sfânt” în apropierea Movilei lui Burcel. Atunci, starețul mănăstirii, arhimandrit dr. Ştefan Gușă, s-a gândit să facă un nou așezământ monahal chiar sus, pe vârful Movilei. Luând legătura cu autorităţile, acestea i-au dat autorizaţia de construcţie.
Ca urmare a acestor aprobări, la data de 21 mai 1996, P.S. Gherasim Putneanul, episcop-vicar al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, a fost delegat de Episcopia Romanului și Hușilor și a oficiat slujba de sfințire a locului unde urma să fie ridicată noua mănăstire. În decurs de un an (1996-1997) au fost ridicate trei case și o bisericuță de lemn, care au fost sfințite la 21 mai 1997 de către P.S. Ioachim Mareș, episcop al reactivatei Episcopii a Hușilor. Lucrările au continuat și în prezent există trei corpuri de chilii, un aghiazmatar frumos sculptat în lemn de stejar, o bucătărie de vară, un adăpost pentru vite, un grup statuar constând din trei cruci, o hartă a Moldovei în hotarele ei firești și o statuie reprezentând Dacia Traiană, precum și un bust al lui Ştefan cel Mare.
În toamna anului 2005, biserica Mănăstirii „Movila lui Burcel” a ars din cauza unui scurtcircuit. În locul bisericii distruse, s-au construit alte două, una de lemn pentru călugări și alta de piatră, pentru cetățenii care vin să se roage la mănăstire. La mănăstire nu există apă potabilă, deși s-a forat până la 300 metri adâncime.
Movila lui Burcel este o formațiune naturală pitorească, cunoscută pentru legenda despre un țăran înzestrat cu pământ de către domnitorul Ştefan cel Mare și Sfânt (1457-1504). Legenda spune că prin anul 1498 domnitorul însoțit de alaiul său s-a întâlnit cu un țăran fără o mână (șoimanul Burcel care luptase alături de domnitor la Războieni) care ara de zor o movilă de pământ, în zi de duminică. Țăranul a fost întrebat de domnitor de ce muncește în zi de duminică, la care el a răspuns că nu are pământ și că, pentru a-și hrăni familia, trebuie să muncească din greu la fratele său care îi împrumută un plug și un bou doar duminica pentru a-și ara micul său ogor. Conform legendei, domnitorul Ştefan cel Mare i-a dat lui Burcel șase pungi cu galbeni pentru ca să-și cumpere boi și plug.
În zonă a existat o familie cu numele Purcel, personaj legendar din povestirile lui Ion Neculce, care a stăpânit moșii și a dat țării dregători de seamă, pierzându-și însă proprietățile în secolul al XVII-lea. Vasile Alecsandri schimbă numele în Burcel, toponim care se păstrează şi astăzi. Familia lui Purcel este atestată de documentele de pe timpul lui Ştefan cel Mare, la fel ca familia Movileştilor.
Hramul cel poartă mănăstirea este al Sf. Împărați Constantin și Elena, întrucât împăratul bizantin Constantin cel Mare este cel care a legiferat duminica zi de odihnă prin Edictul de la Milan (313), iar Ştefan cel Mare i-a dat cele șase pungi cu galbeni lui Burcel ca să-și cumpere boi și plug pentru a nu mai necinsti ziua de odihnă, Duminica. În fiecare an, pe 21 mai, pe Movila lui Burcel are loc un festival folcloric.
Movila lui Burcel este înscrisă în lista monumentelor istorice din România cu valoare memorială. Zona în care se află schitul mai este cunoscută și ca rezervație botanică, cu numeroase specii rare din flora Moldovei.
Vegetaţia are o zona de pădure (cu specii de foioase – gorun, fag, stejar, dar şi paltin, arţar, frasin, tei şi arbuşti fructiferi – măceş, cătină, agrişe, coacăze) şi o zona de silvostepă (cu specii forestiere de tipul stejar, plop, ulm, tei şi vegetaţie de câmpie). Există multe plante medicinale: teiul alb, măceşul, păducelul, cicoarea, spânzul şi plante rare: ruscuţă, ai galben, ai sălbatic, zăvăcustă, cosaci, sipică, vineţele, tartan, iarba surpăturii, siminoc, zambilă, stânjenel de stepă, dediţei, bundia vânntului.
Fauna este variată: cervide, iepuri, mistreţi, cerbul lopătar, lupi, pisica salbatică, vulpea. Păsările sunt specifice zonelor împădurite şi de stepă: coţofana, piţigoiul, mierla, sturzul, ciocănitoarea, codobatura, privighetoarea, măcăleandrul, turturica, cucul, pupăza, porumbelul gulerat, guguştiucul, huhurezul, cucuveaua, bufniţa, uliul păsărelelor, prepeliţa, potârnichea, barza, prigoria, lăstunul de mal, piţigoiul de stuf, cristeiul de baltă, lişiţa, raţa sălbatică, gâsca sălbatică, găinuşa de baltă, sitarul, lebăda, vulturul pescar, vulturul cudalb, uliul de baltă etc.
Date de contact: DN 24 Iași-Vaslui, între Codăeşti şi Chiriceşti, com. Micleşti, 737360, jud. Vaslui
