Schitul Jgheaburi

De ce sa vezi acest obiectiv?

Pentru că este un loc foarte vechi de sihăstrie, situat într-un loc mirific, ridicat iniţial pentru un singur om!

• Este în satul Piscul Mare, comuna Stoeneşti, judeţul Vâlcea
• Construit în anul 1827
• Poartă Hramul „Naşterea Maicii Domnului”
• Deschis turiștilor

Schitul Jgheaburi se află în satul Piscul Mare, comuna Stoeneşti, judeţul Vâlcea şi în prezent adăposteşte o obşte de maici…

• Cod monument Istoric:
• Trasee amenajate: 
• Condiții de vizitare: 
• Sărbătoare anuală: 8 septembrie

Pisania bisericii spune că lăcaşul a fost construit pe locul unde au existat alte două biserici de lemn care au fost dărâmate. Una data din timpul lui Radu Negru (anul 1300) şi cealaltă din timpul lui Matei Basarab (anul 1600, refăcută în anul 1640 de Mitropolitul Teofil).

Biserica din zid de piatră din prezent a fost ridicată în anul 1827, în formă de navă. Are altar, naos, pronaos şi pridvor deschis. Pridvorul are şase stâlpi groşi din zid. Un zid existent între naos şi pronaos permite o deschidere mare cât o uşă. Catapeteasma este realizată din zid şi face corp comun cu pereţii laterali ai bisericii. Biserica nu are turlă. Clopotul este aşezat pe doi piloni metalici, fixaţi în beton.
Printre ctitorii bisericii se numără logofătul Matei, de numele căruia este legată refacerea schitului în timpul lui Matei Basarab, mitropolitul Teofil, episcopii Ilarion şi Antim Ivireanul.

Ctitorii principali, din secolul al XIX-lea, sunt doi veri: Popa Ion Andronescu, din Cucova, Popa Ioan, din Cheia şi Daniil, ieromonahul din Zmeuret.
Schitul a fost înzestrat de către ctitorii săi cu terenuri care au fost pierdute în anul 1864, la securalizarea averilor mănăstireşti. La un moment dat, în jurul schitului au existat clădiri anexe, care în timp s-au distrus.
Biserica a fost terminată în anul 1826
Pictura a fost realizată în tehnica frescă, în stil bizantin, de către Ilie Zugravul din Teiuş şi Constantin Zugravul din satul Zmeurat, în anul 1828, fără scene profane.

Faţadele ctitoriei sunt pictate în întregime. Pereţii exteriori sunt înconjuraţi de un brâu meridian care are deasupra firide pictate. Ferestrele sunt de dimensiuni mici şi se deschid în interior. Clădiriile din jurul schitului au fost ridicate în anii 1932, 1963-1968. Aşezământul monahal a mai trecut printr-un process de renovare în anii 1940 şi 1970. În prezent, este electrificat.
În apropiere se află un izvor cu ape sulfuroase captate din vechime.