- Este în satul Diniaş, comunca Peciu Nou, judeţul Timiş
- Unitate geografică: Câmpia Joasă a Banatului
- Altitudine: 85 m
- Deschis turiștilor fără taxă de vizitare.
- Fără condiții de campare, interzisă camparea în sit
Sărăturile Diniaş reprezintă o rezervaţie naturală pedologică, care are în vedere conservarea florei specifice habitatului…
- Trasee amenajate: da
- Trasee marcate: nu
Rezervaţia de Sărături de la Diniaş este localizată în partea de sud a oraşului Timişoara, în câmpia Timişului inferior, are o suprafaţă de 4 ha şi a fost declarată arie protejată din HCJ 19/1995, apoi prin Legea nr.5/2000 pentru a proteja flora de pe acest teren de câmpie, cu teren sărăturat.
Terenul a fost influenţat de regimul hidric al solurilor şi de ciurculaţia ascendentă a sărurilor, mineralele fluviale fiind aduse şi depuse de apele ce treceau spre vest, apoi acoperite de depozite eoliene, de materiale fluviolacustre sau de alte tipuri de depuneri mai recente. A rezultat o stratificaţie neomogenă.
Specificul rezervaţiei îl conferă halofitele obligate, preferante şi suportante. Prezintă un număr important de specii: 216.
Aspectul rezervaţiei se schimbă odata cu anotimpurile, datorită plantelor. Primăvara, pe teren apar mlaştini sărăturate şi apare o faună deosebită, mai ales la suprafaţa apei: o algă cu aspect gelatinos, Nostoc commune, care se îndinde pe suprafeţe vaste. Vara, apa se evaporă, solul devenind uscat şi apar plante mici, precum Camphorosma annua, care nu lasă şi alte plante să se dezvolte, apărând zone mari în nuanţe de roşu, potrivit culorii acestei flori. Alte elemente ale florei sunt Artemisia santonicum, Atriplex tatarica, Bupleurum tenuissimum, Plantago maritima ssp. serpentina, Myosurus minimus, Atriplex litoralis plus alte plante nespecifice sărăturii.
Dintre speciile de libelule (Ordinul Odonata) prezente în sit se remarcă o specie din familia Lestidae, Lestes barbarus, care este adaptata la condiţii de secetă.
În trecut, lângă Rezervaţia de Sărături de la Diniaş a fost o staţie pilor de cercetare, înfiinţată odatcă cu rezervaţia, care a făcut studii pentru îmbunătăţirea terenurilor, dar nu a găsit soluţii. Situl rămâine în continuare vulnerabil la activităţile antropice necontrolate, iar orice lucrare agricolă poate afecta grav integritatea sitului.
Locul a rămas infuficient promovat, drept pentru care are un potenţial turistic redus. Dar, cei acre ajung aici sunt impresionaţi de neobişnuitul zonei.
Acces: DJ591A Peciu Nou – Diniaş
