Ruinele cetatii Tricule

Pentru că este un monument istoric, ce odată a jucat un rol important în lupta împotriva expansiunii otomane!

Cetatea Tricule, cunoscută şi sub denumirea Tri-kule sau Triculi se află la 4 km aval de localitatea Sviniţa, judeţul Mehedinţi. În prezent, din cetate nu au mai rămas decât două turnuri vizibile, care se ridică deasupra nivelului apei, şi unul care, se pare, ca a fost înghiţit de apa Dunării în anul 1924. Doar în perioadele când debitul Dunării prezintă valori scăzute se poate vedea acest turn.

Cetatea a fost ridicată în sec. al XVI-lea cu scop defensiv, pentru a opri expansiunea otomană, însă în anul 1971 a fost acoperit cu apă, din cauza barajului de la Gura Văii. Materialul folosit pentru ridicarea cetăţii se pare că a provenit din materialul folosit la ridicarea cetăţii Sviniţa, care rămâne părăsită din cauza lipsei de apă.

Banul Petru Petrovici al cetăţilor Lugoj, Mehadia şi cele de pe Valea Dunării este cel care ridică cetatea cu cele trei turnuri-cula, a căror poziţie formau un triung. Turnurile-culă au fost denumite simplu, turnul nr. 1 (nord-vest), turnul nr. 2 (nord-est) şi turnul nr. 3 (sud), cel care, în prezent, se află sub apă). Dinstanţa dintre turnul 1 şi turnul 2 este de 20 m, iar între acestea două şi ultimul este de 40 m. Primele două turnuri sunt ridicate pe stâncă abruptă, iar al treilea pe un strat de pământ galben.

Turnul nr. 1 are o dimensiune de 6,70 x 6,50 m şi o înălţime de 10 m, turnul nr. 2 are dimensiunea de 7,2 x 6,3 m, cu o înălţime de 11 m, însă în trecut, se estimează că ar fi avut o înălţime de 11 m, iar al treilea turn are dimensiunea de 7 x 7,5 m şi cândva înălţimea de aproximativ 12 m.

Zidurile turnurilor-culă au o grosime de 1, 4 m şi erau dispuse pe trei etaje, la parter aflându-se cămara de provizii care nu comunica cu exteriorul şi la care se ajungea printr-un chepeng creat în podeaua etajului 1. Accesul în turn se făcea printr-o deschidere de dimensiunea 1 x 1,9 m într-unul din pereţii primului etaj, care era evazată spre interior. Zidurile turnului se îngustează de la plafonul ultimului etaj, având o dimensiune de 1,40 x 0,80 m. Cele două etaje erau prevăzute cu deschideri pentru tragere, iar faptul că, în urma cercetărilor arheologice efectuate, nu au fost descoperite urme de coşuri sau ferestre care să ateste că ar fi fost folosite pe post de locuinţe, se deduce că ar fi fost folosite în scop militar.

Au fost însă descoperite materiale hallstatiene şi romane, resturi de amfore din sec. II-III p. Chr. şi din perioada XI-XIII, monedă de bronz emisă de Manuel I Comnenul sau un vârf de suliţă din perioada feudală timpurie.

În prezent, cel mai bine păstrat turn dintre cele trei, este cel denumit turnul nr. 2.