Rezervaţia Naturală Tişiţa

• Este în Tulnici, Județ Vrancea
• Unitate geografică: Munţii Vrancei
• Altitudine: 850 m
• Deschis turiștilor cu taxă de vizitare.
• Fără condiții de campare

Rezervaţia Naturală Tişiţa este una din cele mai mari arii protejate din județul Vrancea şi include un traseu pe valea apei…

• Trasee amenajate: da
• Trasee marcate: da
• Condiții de vizitare: în timpul zilei; lanternă; echipament montan adecvat-bocanci

Rezervaţia Naturală Tişiţa se află în munţii Vrancei, de o parte şi de alta a văii pârâului Tişiţa, care desparte vârful Tisaru Mare de măgura Râpa Caprei. Fac parte din Parcul Natural Putna-Vrancea. Măsoară 9 kilometri şi este la o altitudine medie de 850 de metri. Limitele rezervaţiei sunt: la nord – din Dealul Crucilor, pe cumpăna de ape dintre Tişiţa şi Putna, până la confluenţa celor două; la est – versantul drept al văii Putna, pe Culmea Porcu, până în Vârful Coza; la sud – limita porneşte din Vârful Coza, traversează văile Tişiţei Mari şi Mici, până în Culmea Tisarului.

Rezervaţia a fost înfiinţată ca arie protejată prin Legea Nr. 5 din 6 martie 2000 publicată în Monitorul Oficial al României Nr. 152 din 12 aprilie 2000, privind aprobarea planului de amenajare a teritoriului național – Secțiunea a III-a – arii protejate. Are o suprafaţă de 307 hectare şi constă într-un sector de chei, străbătut în trecut de o cale ferată, din care au rămas poduri, tunele şi terasamente. Rezervaţia este importantă din punct de vedere geologic şi floristic.

Rezervaţia cuprinde cea mai mare parte a bazinului hidrografic al Tişiţei şi adăposteşte o groază de elemente fito şi zoomorfolkogice, geologice şi ansambluri peisagistice. Toate acestea îi dau o valoare ştiinţifică deosebită. Relieful este foarte fragmentat, aspect datorat mişcărilor tectonice intense de vârstă recentă. Se remarcă piscuri ascuţite şi văi adânci şi înguste, de 500-600 metri înălţimea malurilor. Rocile de tip fliş sunt foarte vulnerabile în faţa agenţilor externi, fiind prezentă aici eroziunea diferenţiată, creatoare de forme de microrelief caracteristice.

Cheile Tişiţei au un aspect de canion, cu pereţi înalţi, dar şi zone de luncă. Cheile sunt accesibile datorită căii ferate forestiere ce a fost construită în trecut. Peste ea s-a realizat apoi un drum forestier. În schimb, există un sector de 1,5 km între Tişiţa Mică şi Tişiţa Mare, care este inaccesibil. Aici cheile sunt strâmte de 3 pâna la 10 metri, şi prezintă multe praguri şi repezişuri. În unele locuri, apa este adâncă.
Peisajele întâlnite sunt încântătoare, datorită formelor de relief. Cele mai cunoscute puncte din rezervaţie sunt: Râpa Caprei, Altarul Tişiţei, Sfinxul Tişiţei şi Peretele Porcului.

Există nenumărate de specii de plante cu origine eurasiatică (30,41%), europene (12,32%) şi circumpolare (8,87%), urmate de speciile central europene (7,56%), europene submediteraneene şi mediteraneene (7,20%), central-europene montane (7,56%) şi, cele mai importante, cele endemice( 3,34%). Sunt prezente şi specii cu origine balcanică, carpato-balcanică, alpino-europeană, pontice, panonice, cosmopolite şi eurasiatice mediteraneene şi submediteraneene . Plantele rare, ocrotite de lege sunt: papucul doamnei, barba ungurului, tisa sau floarea reginei. Până acum au fost descoperite aproximativ 40 de asociaţii vegetale, în condiţiile în care zona a fost cercetată puţin.

Pădurea a fost regenerată în secolul al XIX-lea, mare parte din zonă fiind defrişată. Sunt păduri de fag şi în amestec.
Fauna este bine reprezentată şi ea, rezervaţia fiind ideală pentru specii protejate de lege: capra neagră, râsul, lupul sau ursul.

Accesul la rezervaţie se face pe DN2D Focşani – Târgu Secuiesc, continuat pe drumul forestier spre Lepşa, apoi pe malul drept al Putnei până la rezervaţie. Dar există şi un traseu turistic marcat cu Triunghi Roşu din DN2D. Traseul complet este de 8 ore. Atenţie, nu este permisă abaterea de la traseu! Refieful este foarte abrupt şi instabil, iar în pădure sunt animale sălbatice!

Pe traseu, vei întâlni podeţe de lemn, indicatoare cu informaţii interesante despre floră şi faună, scări de lemn, punţi, poduri de ciment, băncuţe şi mese, tuneluri săpate în piatră, din care unul lung de circa 250 de metri (lanternă necesară), cascade ale râului. Traseul este foarte uşor fiind un drum forestier, amenajat unde este necesar.