Peştera Vântului

• Este în Şuncuiuş, Județ Bihor
• Unitate geografică: Munţii Pădurea Craiului
• Altitudine: 380 m
• Deschis turiștilor cu taxă de vizitare.
• Fără condiții de campare

Peştera Vântului este o peşteră unică în România, care prezintă depuneri minerale negre, ale căror compoziţie reprezintă o raritate pe plan mondial…

• Trasee amenajate: da
• Trasee marcate: da
• Condiții de vizitare: doar cu aprobare de la Institutul Speologic Emil Racoviţă din Cluj

Peştera Vântului este situată în partea nordică a Munților Pădurea Craiului, în defileul carstic cu același nume şi aparține bazinului Crișului Repede. Se află la o distanţă de 50 km de Oradea şi la 2 km de localitatea Şuncuiuş. Peştera a fost descoperită în anul 1957 de ing. Bagameri Bela și explorată pe 500 m lungime. Peste 10 ani, prin ture de exploatare, operaţiuni de decolmatare şi expediţii măreţe, lungimea totală a galeriilor explorate depăşea 15.000 m.

În anul 1966, sub conducerea celui care a descoperit peştera, se formează Cercul Speologilor Amatori din Cluj, având ca scop principal continuarea cercetărilor de explorare, cartare și protejare a Peșterii Vântului. În anul 1969 se face prima hartă, cu 15.283 m de galerii. În anul 1972, timp de 8 zile, Televiziunea Română realizează primul documentar în peşteră. Cercetările continuă, descoperindu-se noi sectoare de galerii în diferite puncte ale peșterii. În 1979, apare în Buletinul Clubului de Speologie „Emil Racoviță” din București prima descriere geomorfologică a Peșterii Vântului redactată de Szilágyi Árpád, Komíves Emil, Nagy István, Varga Alfonz și Kerekes Károly.

La sfârșitul anului 1989, lungimea totală a galeriilor Peșterii Vântului depăşea 40.500 de metri. Doi ani mai târziu, ing. Bagameri Bela se retrage din activitate, însă explorările continuă intens. La sfârşitul anului 2000, lungimea galeriilor depăşeau 47.000 m. Aşa, Peştera Vântului a devenit cel mai lung labirint subteran din Romania.

În cei aproape 50 de km de galerii se găsesc aproape toate formele endocarstice cunoscute. Peştera are patru nivele de galerii. Accesul în peșteră se face la cel mai jos nivel, acolo unde întregul debit de apă iese la suprafață. Urmând pârâul amonte, pe o galerie largă și înaltă apar formațiuni gigantice, scurgeri parietale și stalactite (Torpila). Înălțimea galeriei scade și curând devine inaccesibilă dar numeroase galerii fosile pot fi urcate în etajele superioare. Sunt trei etaje distincte formate din galerii, săli, puțuri și hornuri de dimensiuni și forme foarte diferite cu toate tipurile de speleoteme: stalactite, stalagmite, coloane, scurgeri parietale, cristale de aragonit şi gips cu forme florale (anthodite), monocristale. Ca formă  specifică o reprezintă meandrele, care în unele locuri ajung și la 25-30 m.

Dintre cele patru nivele ale galeriilor, singurul activ este cel inferior, modelat continuu de acţiunea pârâului. Celelalte trei nivele superioare sunt fosile. Galeriile principale sunt: Galeria Activă, Etajul I, Etajul II, Galeria Albă, Galeria Roșie, Galeria cu Lacuri. Galeriile laterale sunt: Galeria 7 Noiembrie, Galeria 1 Mai, Galeria Moravek, Galeria Mikulaș, etc. Majoritatea sălilor s-au format la întâlnirea a două falii, sau ca urmare a prăbușirilor din zona faliilor. Așa sunt Sala Titanilor, Sala Mare, Amfiteatrul, Sala Neagră, Sala Ascunsă. Şi puțurile aflate în peșteră sunt de origine mixtă, unele formate pe brecie de falie, iar altele sau format pe diaclaze. Rolul lor este important deoarece, fac legătura între cele patru nivele de dezvoltare a peșterii. Cele mai importante puțuri sunt: Casa Scărilor, Puțul Greu, Puțul Bükki, Puțul Bagaméri, Puțul din sistemul Torpilei. Dintre toate aceste părţi, se diferențiază Labiritul Racoviță ca cel mai încurcat sector de peșteră din țară şi Galeria Hipodrom, ca o galerie de metrou.

În 2003, Peştera a intrat într-un proiect Phare şi aşa a fost inaugurat un traseu turistic în peșteră, cu o lungime de 730 de metri. Se poate vizita doar cu aprobare de la Institutul Speologic Emil Racoviţă din Cluj Napoca şi însoţit de un custode. Mai mult, a fost delimitată zona exterioară de protecţia Ariei Naturale Protejate Peştera Vântului.

Intrarea peşterii a fost reamenajată, fiind în vesantul stâng al văii Crișului Repede, deasupra izvorului din Poiana Frânturii. Deoarece galeria de acces era foarte strâmtă și greu accesibilă a fost blocată și s-a deschis o intrare artificială câțiva zeci de metri distanță, la nivelul activului. Intrarea este betonată şi prin ea vine un vânt puternic, care atinge uneori şi 50 km/oră.

Rezervaţie speologica de mare importanţă, Peştera Vântului este formată în urmă cu aproximativ 200 milioane de ani în urmă în calcare triasice, organogene şi se întinde pe o suprafaţă de 20 de kmp. Grosimea sa este de 200 de metri.

Din punct de vedere al faunei, există o mare diversitate de nevertebrate înalt specializate (păienjeni, miriapode, melci), dar şi colonii de lilieci Rinolophus ferrum-equinum şi Rinolophus hipposideros.

Intrarea naturală în Peştera Vântului este situată la cca. 2 km SE de localitatea Şuncuiuș, în versantul stâng al văii Crișului Repede, deasupra izvorului din Poiana Frânturii.

Vizitarea peşterii este o experienţă unică, în care ei pot admira măreţia unui monument al naturii de mare valoare.