Peştera Vadu Crişului

• Este în Vadu Crişului, Județ Bihor
• Unitate geografică: Munţii Pădurea Craiului
• Altitudine: 305 m
• Deschis turiștilor cu taxă de vizitare.
• Cu condiții de campare (poieniţe pe malul apei)

Peştera de la Vadu Crişului este una dintre peşterile cele mai interesante din ţară, atât din punct de vedere al formaţiunilor existente, cât şi din punct de vedere al faunei…

• Trasee amenajate: da
• Trasee marcate: da
• Condiții de vizitare: în timpul programului; sursă de iluminare suplimentară dacă se doreşte

Peştera de la Vadu Crişului se află în comuna cu acelaşi nume, în defileul Şuncuiuș – Vadu Crișului, pe versantul nordic al Munților Pădurea Craiului. Peștera este cunoscută ca una din peșterile cu cea mai bogată faună cavernicolă din România.

Peştera a fost descoperită la 10 noiembrie 1903, în timpul construirii căii ferate care traversează defileul, de către Czárán Gyula şi cei doi colaboratori ai săi, Karl Handt și Veress Istvan. Ei bănuiau că deasupra cascadei Vadu Crișului se putea afla o peşteră de mari dimensiuni, aşa că au dinamitat versantul.

Terenul pe care se afla peştera este în proprietatea contelui Odon Zichy, de unde şi alt nume al peşterii, Peştera lui Zichy. Contele a dispus amenajarea frumoasei peşteri cu podeţe şi scări de lemn, astfel încât să poată fi vizitată de oricine. Aşa că, doi ani mai târziu de la descoperire, în 1905, a fost inaugurată spre vizitare Peştera Vadu Crişului, considerată la aceea vreme cea mai frumoasă peșteră din Europa. Czárán Gyula a realizat atunci o descriere detaliată a părţii vizibile a peşterii, sub forma unui ghid turistic, însoţit de o schiţă.

Între 1921 şi 1927,  Institutul de speologie „E. Racoviţă” efectuează studii de climatologie şi ecologia faunei. Iar în 1955, peştera este declaratǎ monument al naturii.

Peştera a fost săpată în calcarele cretacice, iar prin cavitate încă mai curge un râu care, la 40 de metri de intrare, formează o cascadă de aproximativ 6 m, motiv pentru care se mai numeşte şi Peştera de la Cascadă. Originea apei este Izvorul Bătrânului care după un traseu scurt se pierde în pachetul de calcare. Izvorul are o legendă care circulă de ani de zile prin loc. Se spune că, dacă te gândeşti la persoana pe care o placi şi apoi bei apă din palmă, se va împlini dorinţa ca acea persoană să se îndrăgostească de tine.

Formaţiunile din peşteră impresionează pe orice turist: stalactite și stalagmite pot fi observate pe toată lungimea peșterii, unele formațiuni au denumirea de Mormântul lui Mahomed, Vulturul Alb, Adam și Eva, Barba lui Mahomed chiar și Albă ca Zăpada și cei Şapte Pitici. Peștera nu poate fi vizitată în totalitate, o parte fiind rezervată cercetărilor speologice.

Aflată pe platoul carstic la Zece Hotare, se constituie dintr-o galerie principală îngustă aproape dreaptă, care se ridică uneori până la 20 de metri înălţime, alte două galerii laterale în imediata apropiere a intrării şi alte câteva galerii laterale mai mici.

Din punct de vedere al faunei, Peștera Vadu Crişului este cea mai bogată din România. Aici sunt specii de melci, viermi, insecte şi crustacee. Peștera fiind atât de mare și cu galerii multe, este bine populată de liliacul cu botul potcoavă.

Peştera are o singură intrare şi o lungime de 2700 m. Din 1996, peştera este luminată. Abia în anul 2004, peştera a fost reamenajată, iar instalaţia reparată. Din 2005, a reintrat în circuitul turistic.

Turiştii sunt ghidaţi pe porţiunea vizitabilă, care înseamnă 680 de metri din totalul de 2700 de metri ai peşterii. Turul se face pe o potecă mare, cimentată, acre se plimbă printre decoraţiunile peşterii. Drumul este iluminat, iar ghidul ne ne arată toate formaţiunile interesante. Lângă potecă se află pârâiaşul. Peştera este în custodia Muzeului Ţării Crişurilor Oradea şi se poate vizita în grupuri de minimum 10 şi maximum 25 de persoane.

Accesul cel mai simplul la peşteră se face de la halta CFR Peştera, de unde se coboară 300 de metri fix la intrarea în peşteră. De poate ajunge şi din DN1 spre comuna Vadu Crişului sau la Şuncuiuş, pe un drum secundar ce porneşte din gura Văii Iadului, din şoseaua ce urcă spre staţiunea Stâna de Vale.
Din orice direcţie, rămâne de mers 2,5 km pe poteca din pădure.