Peştera Epuran

• Este în Jupâneşti, Județul Mehedinţi
• Unitate geografică: podişul Mehedinţi
• Descoperită în 1962
• Deschis turiștilor fără taxă de vizitare.

Peştera Epuran este una dintre cele mai interesante peşteri ale României şi reprezintă cea mai mare descoperire speologică a ultimului sfert de secol XX…

• Cod monument Istoric:
• Trasee amenajate: da
• Condiții de vizitare: Explorarea peşterii presupune echipament special: salopetă, cizme de cauciuc, cască de protecţie, 80 metri coardă, 50 metri scară speologică, pitoane, carabiniere, mijloace de iluminare. Evitaţi accesul în perioadele ploioase!
• Caracteristici: două etaje, 3.604 m lungime
• Altitudine: 425 m

Peştera Epuran se află la aproximativ 600 metri sud-est de Jupâneşti, pe cursul râului Ponorat şi este parte componentă a complexului carstic al Proscaului. Lungă de 3.604 metri şi dispusă pe două etaje, unul superior fosil şi altul inferior activ, are numeroase săli şi galerii, cu multiple ramificaţii şi blocuri de calcar prăbuşite.

Peştera a fost descoperită în anul 1962, când C. Nicolaescu-Plopşor executa săpături arheologice la baza unui perete de calcar din apropierea satului Jupâneşti. Deplasarea unui bloc de calcar produce degajarea unei guri de peşteră de mici dimensiuni. Pe aici pătrunde la puţin timp D. Staicu din Jupâneşti, care explorează circa 200 m de galerii. În anul 1964, o echipă a speologilor amatori din Braşov pătrunde în sistemul principal al galeriilor peşterii printr-un punct extrem de dificil (Strâmtoarea Speranţei). Prima hartă a peşterii însoţită de o descriere amănunţită o publică Fr. Thomas, L. Munthiu şi C. Ghim-basa, în 1966. Abia în anul 1973, etajul inferior activ este descoperit de o echipă a Institutului de speologie din Bucureşti, prin coborârea unui puţ de 55 metri. Aceştia explorează peste 1.300 metri de galerii necunoscute.

Traseul prin peşteră:

Intrarea în peşteră o reprezintă o galerie lungă de 2 metri şi înaltă de jumătate de metru. După aceasta, ajungi sub bolta descentrată a unei săli, din care cobori 30 de metri pe blocuri de stâncă despreinse din tavan. Ajungi într-o sală cu dimensiuni medii. De aici, trebuie să escaladezi multe blocuri de stânci, până ajungi în Sala Nordică, aflată la aceeaşi altitudine cu intrarea, la 425 de metri.

În partea de est a Sălii Nordice, se desfăşoară un tunel de 100 de metri, cu numeroase ramificaţii înfundate. Acesta conduce la o sală mică, un spaţiu prin care trece un curent de aer puternic şi permite înaintarea până la Strâmtoarea Speranţei. Următorii 150 de metri sunt foarte dificili, pentru că trebuie să te târăşti pe sub blocuri de calcar, până la Sala dintre Strâmtori.  După depăşirea acestui sector, traseul continuă din nou printre blocuri de calcar până în Sala Prăbuşirilor sau Sala Blocurilor Uriaşe, loc bogat şi variat în concreţiuni care împodobesc pereţii şi tavanul. Urci spre sud-esti şi accezi în Sala Urşilor, de aproape 60 mp, faimoasă pentru schetele de urs, fixate în decursul timpului pe planşeu, cu cristale albe de calcit. Această sală este închisă, ca o anexă a traseului.

Trebuie să revii în Sala Prăbuşirilor şi să continui spre sud-vest, printr-un tunel, Catacomba Innamolita, care se termină într-o diaclază înaltă de 15-20 de metri, a cărei parte inferioară nu mai poate fi parcursă, iar intrarea se poate face numai prin ramonaj, cu asigurare în coardă la 7 metri faţă de baza diaclizei. Acesta este cel mai dificil sector al peşterii şi este numit Marele Ramonaj. După 30 de metri, diacliza se lărgeşte, însă înaintarea nu devine şi ea mai uşoară, din cauza prăbuşirilor şi puţurilor din planşeu. Unul dintre puţuri, adânc de 55 de metri, constituie calea de acces către etajul inferior al peşterii.

După ce depăşeşti această zonă dificilă, intri în Galeria Plăcilor de Nămol, înaltă, largă, uşor de parcurs. Planşeul galeriei este acoperit cu depozite de argilă, care se desprind la partea lor superioară în plăci de formă geometrică. După 200 de metri ajungi într-o ultimă strâmtoare, Portiţa Comorilor, care duce la Galeria Comorilor, cea mai interesantă zonă a peşterii. Intrarea este greu de găsit şi duce direct în prima sală, unde poţi admira resturi de ceramică, oase de animale domestice.

Galeria se termină într-o sală descendentă, de unde urci pragul spre sud şi intri în Galeria cu Bazine, considerată cea mai frumoasă zonă a peşterii: apele de percolare s-au acumulat în gururi de dimensiuni mari, din care e înalţă spre tavan albul imaculat al stalagmitelor. Un brâu de cristale de calcit acoperă partea inferioară a pereţilor galeriei şi stalagmitele, fiind numit Zidul Chinezesc. Aici se termină etajul superior, prin concreţionarea excesivă a capătului Galeriei cu Bazine în punctul numit Bazinele Cadinelor.

Etajul inferior al Peşterii Epuran a fost descoperit în anul 1973, iar morfologia lui este identică cu cea a etajului inferior a Peşterii Topolniţa, Peştera Epuran reprezentând, de fapt, partea cea mai nordică a Peşterii Topolniţa. Spre sud, intrarea este oprită de un lac de sifon cu diametrul de 10 metri. Spre nord, intrarea este blocată de prăbuşirea galeriei. Trecerea în Peştera Topolniţa se poate realiza numai prin depăşirea sifonului. Coborârea în etajul inferior prin cei 55 de metri ai puţului este foarte dificilă, precum şi vizitatea acestui etaj, care însumează aproximativ 1.300 de metri fată de galerii.

Peştera a fost sculptată de pârâurile Ponorat şi, probabil, Topolniţa, care se unesc în subteran şi curg prin Galeria Neagră spre Gaura lui Ciocârdie. Însă prăbuşirea galeriilor şi umplerea cu aluviuni au blocat legătura dintre cele două peşteri la nivelul etajului superior. Legătura între cele două peşteri s-a păstrat la nivelul etajului activ.

Deşi are o singură deschidere, în Peştera lui Epuran există un puternic curent. Temperatura aerului este de 7 – 9,5°C. Fauna este asemănătoare cu cea din Peştera Topolniţa şi se remarcă numărul mare de insecte Closania orghidani.

Timpul de parcurgere a etajului superior este de patru-cinci ore, iar a etajului inferior, de opt-zece ore.
Peştera lui Epuran prezintă o mare valoare ştiinţifică şi a fost declarată monument al naturii.

Localizare: Peştera lui Epuran este în apropierea localităţii Jupâneşti, comuna Cireşu, judeţul Mehedinţi.
Acces: Drum modernizat până la Bâlvăneşti, nemodernizat în rest, greu accesibil cu autoturisme pe sectorul Marga – Jupâneşti.
Traseul Jupâneşti – Peştera Epuran este marcat banda albastră. Are un parcurs de 1 km şi un timp de 15 minute.
Traseul se afla în cea mai mare parte pe teritoriul Geoparcului Platoul Mehedinţi.