Parcul Natural Apuseni

• Este e teritoriul administrativ a trei judeţe: Cluj 40%, Bihor 32%, Alba 28%
• Datare: 27 ianuarie 1999
• Trasee amenajate: da
• Bilet intrare: nu

Parcul Natural Apuseni este situat în vestul României, în partea central-nord-vestică a Munţilor Apuseni, întinzându-se pe o parte din masivele Bihor la sud şi Vlădeasa la nord…

• Condiții de vizitare: în orice anotimp, cu echipament special, alpinism
• Acces cu: mașina/ bicicleta/ animale

PNAp cuprinde suprafeţe de pe teritoriul administrativ a 16 comune, şi proprietăţi aparţinând la 25 de comune. În ce priveşte numărul de comunităţi, pe teritoriul PNAp sunt cuprinse integral 53 localităţi şi 3 sate de vacanţă (Boga, Fântânele şi Vârtop), parţial fiind cuprinse încă 8 localităţi, situate pe limitele parcului.

Localizată în inima Transilvaniei, şi găsindu-se relativ aproape de oraşul Cluj-Napoca, vechi centru universitar, zona din Munţii Apuseni actualmente inclusă în Parcul Natural Apuseni a fost vizitată şi studiată încă de pe vremea Imperiului Austro-Ungar. Când vă faceţi timp, vizitaţi Clujul şi tineti minte să consultaţi vremea Cluj pentru a profita la maxim de atracţiile turistice ale oraşului.

Primul act normativ prin care a fost declarat parcul, iniţial ca şi „Parcul Naţional Apuseni” a fost Ordinul de Ministru 7/1990, urmat, după zece ani, de Legea 5/2000 privind amenajarea teritoriului, Secţiunea a III-a, arii protejate, unde este menţionat că „Parcul Natural Munţii Apuseni”. Primul act normativ prin care a fost declarat parcul, iniţial ca şi „Parcul Naţional Apuseni” a fost Ordinul de Ministru 7/1990, urmat, după zece ani, de Legea 5/2000 privind amenajarea teritoriului, Secţiunea a III-a, arii protejate, unde este menţionat ca „Parcul Natural Munţii Apuseni”.

Valoarea şi complexitatea peisajului carstic a stat la baza declarării Parcului Natural Apuseni. Una dintre cele mai importante peşteri din lume şi emblematică pentru România, este peştera Piatra Altarului. O altă peşteră este din Valea Rea, care poate fi numită muzeu speleomineralogic şi poate fi situată în primele 10 din lume din cauza mineralelor ce se găsesc in ea. Este şi cea mai complexă peşteră cu o lungime de 20 de km şi care cuprinde cea mai mare cascadă subterană, perfect verticală, din Romȃnia. Putem enumera şi peştera Micula, peştera de sub Zgurăşti cu cel mai mare lac subteran permanent din România, peştera Pârâul Hodobanei cea mai ramificată (labirintică) din România, Izbucul Tauz, cel mai adânc pasaj subacvatic explorat de pe teritoriul ţării, peştera Coliba Mare cu cea mai mare intrare de peşteră, peştera Cetăţile Ponorului care este cea mai înaltă peşteră, gheţarul de la Scărişoara care este şi cel mai mare gheţar subteran, Gheţarul Focul viu al 3-lea ca mărime din România, peştera Onceasa, gheţarul Vârtop (peştera care a adapostit 3 urme de picior aparţinând unor oameni de Neanderthatl, peştera rece etc.

Întreg teritoriul PNAp aparţine etajului montan-subalpin, iar speciile care participă la alcătuirea covorului vegetal sunt în majoritatea lor specii cu răspândire montană. Vegetaţia se diferenţiază pe verticală în următoarele zone: pajişti montane, păduri de molid şi păduri de foioase în care se întâlnesc următoarele specii: fag, carpen, paltin de munte, ulm de munte, frasin, cireş sălbatic, jugastru, mesteacăn, scoruş de munte, salcia de munte, nucul etc.

Fauna de mamifere mari este bine reprezentată, prin populaţii bine consolidate de lup (Canis lupus), râs (Lynx lynx), căprior (Capreolus capreolus), cerb carpatin (Cervus elaphus), mistreţ (Sus scrofa), etc. Tot printre mamiferele carnivore se mai enumeră şi pisica sălbatică (Felis silvestris), dihorul (Mustela putorius) şi vidra (Lutra lutra).

Rezultatele evaluărilor efectuate de personal de specialitate de la ICAS Braşov în colaborare cu personalul silvic de pe teritoriul parcului, au arătat că pe teritorilul PNAp trăiesc un număr de 26 lupi (Canis lupus). Acest număr reprezintă, după părerea specialiştilor, populaţia care ar putea exista pe suprafaţa PNAp, luînd în considerare repartiţia habitatelor preferate şi biologia speciei. Lupii sunt organizaţi în haiticuri, fiind semnalate în 2005, pe judeţul Cluj prezenţa a două grupuri de 10 şi respectiv 5 lupi. Pentru judeţele Bihor şi Alba, a fost semnalat cîte un haitic, format din 6 şi respectiv, 5 lupi.

În mod similar, se poate considera o populaţie bine reprezentată şi pentru râs (Lynx lynx), existând pe suprafaţa PNAp un număr de 12 rîşi (8 în judeţul Cluj, 4 în Bihor şi 8 în judeţul Alba). Nu acelaşi lucru se poate spune însă despre urşi (Ursus arctos), despre care evaluările au scos în evidenţă existenţa a doar 21 de exemplare, un număr considerat de specialişti ca fiind cu mult sub capacitatea de suport a ecosistemelor preferate de acest mamifer. Aceşti urşi sunt distribuiţi astfel: 7 pe Bihor, 12 pe Cluj şi 2 pe judeţul Alba. Acest fapt este deosebit de grav, deoarece această populaţie de urşi este izolată de celelalte populaţii din Carpaţi, schimbul de gene nefiind astfel realizat. Astfel, fondul genetic fiind insuficient, ar putea ca în viitor să pună în pericol menţinerea speciei în Apuseni.

Vidra (Lutra lutra) este o specie protejată prin legislaţia naţională şi internaţională, care trăieşte în familii, pe lângă apele curgătoare mai izolate de impactul antropic. Ca exemplu, au fost semnalate existenţa a câtorva familii pe cursul superior al rîurilor Someşul Cald, Gârda Seacă şi Beliş.

Pe teritoriul PNAp au fost colectate şi descrise foarte multe specii de nevertebrate noi pentru ştiinţă, iar multe au fost declarate ca fiind endemice pentru Munţii Apuseni.
O atracţie deosebită în cazul Arieşului şi majorităţii afluenţilor săi o prezintă fauna piscicolă, cu o zonalitate bine evidenţiată. În ecosistemele acvatice din PNAp se întâlnesc următoarele specii de peşti: păstrăv de râu,  păstrăvul curcubeu, păstrăvul fântânel, lipanul, zglăvoaca, boişteanul, moioaga, mreana, scobarul, grindelul, cleanul, zvârluga, babuşca.

Munţii Apuseni, se individualizează printr-un peisaj carstic remarcabil atât ca întindere, cât şi ca amploare şi varietate a formelor. Zonele carstice au o hidrologie şi o morfologie distinctă rezultată ca urmare solubilităţii rocilor şi a porozităţii secundare bine dezvoltate. Trăsătura cheie a carstului e dezvoltarea unei reţele hidrologice subterane particulare. Rezultă o varietate enormă şi uimitoare de microforme de relief atât terestre, cât şi subterane. Prin definiţia sa, carstul este considerat ca un sistem interactiv complex care încorporează forme de relief, de viaţă, flux de energie, apă, gaze, tipuri de soluri şi de substraturi.

Cheile Galbenei

Situată în sud-vestul şi vestul Bazinului închis Padiş – Cetăţile Ponorului, în afara acestuia, Valea Galbenei reprezintă un culoar de drenare spre Depresiunea Beiuşului a majorităţii apelor din Bazinul Padiş. Aproape pe tot parcursul ei, Valea Galbenei cuprinde sectoare de chei înguste, mărginite de pereţi verticali şi pante abrupte, având numeroase cascade şi fiind deosebit de greu de străbătut. Sectorul amonte este cel mai spectaculos, porţiunea dintre Izbucul Galbenei şi confluenţa cu Valea Luncşoara, constituind un canion îngust, mărginit de pereţi verticali de peste 100 m.

Izbucul Galbenei reprezintă resurgenţa râului subteran din peştera Cetăţile Ponorului, de fapt marea parte a debitului râurilor ce străbat Bazinul închis Padiş – Cetăţile Ponorului, precum şi a Sistemului Zăpodie din Groapa de la Barsa. Izbucul este un ochi de apă de circa 7 m diametru, situat la baza unui perete de stâncă. În aval, apa se prăvăleşte în cascade.