Parcul Naţional Cefa

De ce sa vezi acest obiectiv?

Pentru că este un paradis al păsărilor, denumită „Delta dintre Crişuri”!

Este pe teritoriile administrative ale ale comunelor Cefa şi Sânnicolau Român, Județ Bihor
Arie protejată de interes naţional ce corespunde categoriei a V-a IUCN (parc natural)
Altitudine: între 91,9 m -106,7 m
Anul înfiinţării: 2 decembrie 2010
Deschis turiștilor
Fără condiții de campare

Suprafaţă: 5.002 ha
Trasee amenajate: da
Condiții de vizitare: tot timpul anului

Denumită şi „Delta dintre Crişuri”, parcul natural Cefa este o arie protejată de interes naţional ce se întinde pe teritoriile administrative ale comunelor Cefa şi Sânnicolau Român din judeţul Bihor. Denumirea provine de la faptul că în afară de pelicani, tot ce vieţuieşte în Deltă, există şi în cadrul acestei arii protejate ce corespunde categoriei a V-a IUCN. Parcul natural Cefa se întinde pe o suprafaţă de 5.002 h, fiind al doilea ca mărime din judeţul Bihor.

A fost înfiinţat prin Hotărârea de Guvern nr. 1217 din 2 decembrie 2010 şi pe teritoriul său se mai află o rezervaţia naturală, şi anume „Colonia de păsări de la Pădurea Rădvani”, unde îşi fac cuiburile două specii ocrotite de păsări, stârcul cenuşiu şi egreta albă.

Parcul natural Cefa este constituită dintr-o arie cu luciu de apă, de aproximativ 700 ha, pădure, canale, bălţi, mlaştini, sărături, terenuri cultivate, păşuni şi fâneţe umede, soluri cu vegetaţie halofilă, care reprezintă mediul propice pentru o serie de specii faunistice de mamifere, păsări, reptile şi inspecte, printre care unele fiind protejate de lege.

În cadrul parcului au fost identificate cinci tipuri de habitate:
– comunităţi de lizieră cu ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor, montan şi alpin;
– lacuri distrofice şi iazuri;
– pajişti de altitudine joasă;
– pajişti şi mlaştini sărăturate panonice şi ponto-sarmatic;
– păduri ripariene mixte, specifice marilor râuri cu maluri naturale: Quercus robur, Ulmus laevis, Fraxinus excelsior sau Fraxinus angustifolia.

Gama floristică şi faunistică este foarte diversă, atât la nivel de specii, cât şi la nivel de ecosisteme terestre şi acvatice, cercetările scoţând în evidenţă un număr de 604 specii de animale şi 648 de specii de plante.

Printre speciile faunistice conservate se numără: vidra de râu (Lutra lutra), liliacul de iaz (Myotis dasycneme), broasca ţestoasă de baltă (Emys orbicularis), tritonul cu crestă (Triturus cristatus), tritonul cu creastă danubian (Triturus dobrogicus), zvârlugă (Cobitis taenia), ţiparul (Misgurnus fossilis) şi boarţa (Rhodeus sericeus amarus), libelulă din specia Coenagrion ornatum.

Printre speciile de păsări se numără: pescăruşul albastru (Alcedo atthis), privighetoarea-de-baltă (Acrocephalus melanopogon), raţa suliţar (Anas acuta), raţa fluierătoare (Anas penelope), raţa mare (Anas platyrhynchos), raţa pestriţă (Anas strepera), raţa cârâitoare (Anas querquedula), gârliţa mare (Anser albifrons), gâsca cenușie (Anser anser), fâsa-de-câmp (Anthus campestris), lăstunul mare (Apus apus), acvila-ţipătoare-mare (Aquila clanga), cvila ţipătoare mică (Aquila pomarina), acvila de câmp (Aquila heliaca), stârcul cenuşiu (Ardea cinerea), stârcul roşu (Ardea purpurea), stârcul galben (Ardeola ralloides), ciuful de câmp (Asio flammeus), raţa-cu-cap-castaniu (Aythya ferina), raţa moţată (Aythya fuligula), raţa roșie (Aythya nyroca), gâsca cu piept roşu (Branta ruficollis), rață sunătoare (Bucephala clangula), șorecar mare (Buteo rufinus), prundaşul nisipar (Calidris alba), fugaciul mic (Calidris minuta), fugaciul roşcat (Calidris ferruginea), chirighiţa neagră (Chlidonias niger), chirighiţa-cu-obraz-alb (Chlidonias hybridus), barza neagră (Ciconia nigra), barza albă (Ciconia ciconia), eretele de stuf (Circus aeruginosus), erete-cenușiu (Circus pygargus), porumbel de scorbură (Columba oenas), dumbrăveanca (Coracias garrulus), cristelul-de-câmp (Crex crex), ciocănitoarea de stejar (Dendrocopos medius), ciocănitoarea de grădină (Dendrocopos syriacus), lăstunul de casă (Delichon urbica), egreta mică (Egretta garzetta), egreta albă (Egretta alba), şoimul de tundră (Falco rusticolus), cufundarul polar (Gavia arctica), cufundarul mic (Gavia stellata), şoimul-de-iarnă (Falco columbarius), vânturelul roşu (Falco tinnunculus), liişiţa (Fulica atra), becaţina comună (Gallinago gallinago), cocorul (Grus grus), codalbul (Haliaeetus albicilla), acvila-porumbacă-mică (Hieraaetus pennatus), stârcul pitic (Ixobrychus minutus), sfânciocul roşiatic (Lanius collurio), sfrânciocul cu frunte neagră (Lanius minor), pescăruşul argintiu (Larus cachinnans), pescăruşul râzător (Larus ridibundus), ciocârlia-de-pădure (Lullula arborea), codobatura galbenă (Motacilla flava), codobatura albă (Motacilla alba), stârcul de noapte (Nycticorax nycticorax), ploierul auriu (Pluvialis apricaria), pescăriţa mare (Sterna caspia), fluierarul de mlaștină (Tringa glareola), chira de baltă (Sterna hirundo), cristeiul de baltă (Rallus aquaticus), sau lăstunul de mal (Riparia riparia).

Printre speciile de plante, unele foarte rare şi protejate prin lege, se numără: trifoiaşul de baltă (Marsilea quadrifolia), pălămida (Cirsium brachycephalum), pelinul (Artemisia santonicum ssp. santonicum), limbariţa (Alisma plantago-aquatica), brebenelul (Corydalis cava), piperul apelor (Elatine alsinastrum), stânjenelul (Iris spuria), canarul bălţii (Limosella aquatica), pătlăgina (Plantago schwarzenbergiana), năsturelul de baltă (Rorippa amphibia), trifoiul (Trifolium ornithopodioides) sau păiuşul (Festuca pseudovina).