Parcul Cişmigiu

De ce să vezi acest obiectiv?

Pentru că oferă o ambianţă relaxantă şi este cea mai veche grădină publică din Bucureşti.

Este în Bucureşti, judet Bucureşti
Datare: 1830
Trasee amenajate: da
Bilet intrare: nu

Parcul Cişmigiu se întinde pe o suprafaţă de 16 hectare în centrul Capitalei şi este amenajat în stilul parcurilor englezeşti. Îşi începe istoria în 1779…

Condiții de vizitare: respectarea regulilor parcului
Acces cu: bicicletă/animale/role

Grădina Cişmigiu este mărginită de două artere importante din Bucureşti: bulevardul Regina Maria şi bulevardul Schitu Măgureanu. Are mai multe intrări situate: două pe bulevardul Regina Elisabeta, două prin bulevardul Schitu Măgureanu, una prin strada Ştirbei Vodă. Este clasată pe lista monumentelor istorice din București.

Domnitorul Ţării Româneşti de la 1779, Alexandru Ipsilanti, a dispus construirea a două cişmele în Bucureşti, prima ridicându-se înspre strada Ştirbei Vodă. Cişmeaua a dat naştere unei bălţi infecte.

În apropierea cişmelei, Dumitru Siulgi-basa, șeful lucrărilor peste cișmelele orașului, numit și „marele cișmigiu”, şi-a construit o casă. Astfel, balta îşi transformă numele de lacul „Cişmigiului”. Mai târziu, în 1830, generalul Pavel Kiseleff a secat balta şi a transformat terenul în grădină publică, lucru concretizat în 1847, când domnea Gheorghe Bibescu. El l-a chemat pe grădinarul peisagist Wilhelm Mayer, fostul director al Grădinilor Imperiale din Viena. El a trebuit să se ocupe de curăţarea locului, care era un focar de infecţie, şi transformarea lui într-o grădină elegantă. Grădinarul Franz Harer a participat şi el la realizarea parcului. Atunci s-au sădit plante din diverse zone ale României, dar şi din Viena: platani, pini roşi japonezi, molizi roşi, magnolii roz, liriodendroni, aluni, peri, frasini pletoşi, meri decorativi. Toţi aceşti arbori s-au plantat în scopul de a feri publicul de căldura şi praful oraşului.

Peisagiştii au decis ca aleile să fie construite exact pe urma paşilor celor ce se plimbau prin parc. Aleile au rămas neschimbate până în ziua de astăzi.

Cele mai importante lucrări ale grădinii s-au realizat pe timpul noului domnitor, Barbu Ştirbei, care decide să facă un heleşteu și un canal de legătură cu Dâmbovița. Între 1852 şi 1854, parcul a fost împrejmuit cu uluici, s-au montat o sută de bănci de lemn de stejar, lungi de doi metri. Apoi s-a făcut inaugurarea oficială. La 1857, parcul era foarte vizitat.

Când lacul din grădină a îngheţat, în iarna lui 1883, s-au organizat concursuri pe gheață. Cum parcul înflorea şi atrăgea din ce în ce mai mulţi vizitatori, Primăria a cumpărat un teren din fosta grădină a familiei Crețulescu şi aşa a mărit suprafața grădinii Cișmigiu cu 15.000 de metri pătrați. Au fost aduşi pelicani, lebede şi peşti exotici. Câţiva ani mai târziu, se amenajează şi o grădină zoologică, ce cuprindea lupi, urşi şi castori, dar care a fost închisă.

Faţa actuală a Parcului Cişmigiu se datorează arhitectului F.Rebhun, care a lărgit aleile centrale, a plantat tei de-a lungul lor. Pe margine a pus vase de ceramică în care a plantat flori.

Atracţiile pe care le găseşti în parc sunt:

Rotonda Scriitorilor, care a fost amenajată în 1943. Aici sunt expuse busturile marilor scriitori români: Mihai Eminescu, Alexandru Odobescu, Titu Maiorescu, Ion Luca Caragiale, George Coșbuc, Ştefan Octavian Iosif, Ion Creangă, Alexandru Vlahuță, Duiliu Zamfirescu, Bogdan Petriceicu Hașdeu, Nicolae Bălcescu și Vasile Alecsandri;
Lacul, amenajat în 1910. Dispune de o insulă şi un debarcader de unde se închiriază bărci pentru plimbări pe lac. Iarna, lacul este transformat în patinoar natural;
Monumentul de marmură, care cinsteşte memoria soldaților francezi din primul război mondial;
Rondul Roman, opera lui Rebhun, este o platformă circulară cu diametrul de 20 m sub forma de bulingrin. Din cele patru puncte de acces se coboară pe trepte pe aleea circulară dalată cu piatră, ce desparte rondul central de plantaţia de pe margine. Perimetrul rondului este plantat cu forme tunse de tisa (conice);
La Cetate este un loc special, aici aflându-se ruinele mănăstirii construite de logofătul Văcărescu în 1756, din incinta căreia pornea un tunel secret care lega Palatul Crețulescu de malul plin de ascunzișuri al Dâmboviței.
Foişorul Fanfarei, unde au loc concerte de fanfară, muzică clasică şi muzică populară;
Grădina de Trandafiri, formată din mici ziduri şi coloane de piatră, pergole de lemn şi lanţuri de fier pentru a expune numeroase soiuri de trandafiri agăţători;
Grădina Franceză;
Monumentul dedicat lui Gheorghe Panu;
Bustul Maica Smara;
Izvorul lui Eminescu, situat la baza pantei dinspre Bd. Ştirbei Vodă;
Locurile de promenadă ale şahiştilor şi tabliştilor;
Colţul copiilor din jurul Lacului Creţulescu , amenajat specific;
Colţul cu arbori şi arbuşti cu frunze persistente iarna de lângă Colegiul Lazăr;
Chioşcul de ziare de la intrarea în parc este cel mai vechi din Bucureşti, dar al doilea ca şi construcţie (primul, de pe Calea Victoriei, a ars în întregime).