Palatul Şuţu

De ce sa vezi acest obiectiv?

Pentru că este o bijuterie arhitecturală care odată adăpostea baluri şi serate renumite în tot Bucureştiul.

• Este în Bucureşti, Județ Bucureşti
• Construit între anii 1833-1835
• Deschis turiștilor cu taxă de vizitare. 

 

• Constructor/ Autor: Johann Veit şi Conrad Schwink
• Cod monument Istoric: B-II-m-A-18221
• Condiții de vizitare: conform programului de vizită

Palatul Şuţu a fost ridicată în anul 1833 după planul arhitectural realizat de arhitecţii Johann Veit şi Conrad Schwink. Poartă amprenta stilului neogotic, cu patru tunuleţe de formă poligonală, câte două pe părţile laterale, de nord şi de sud. Palatul Şuţu a fost reşedinţa postelnicului Costache Grigore Şuţu, descendent al familiei Şuţu. Interiorul palatului impresionează prin ideea de spaţiu creat de o cupolă similară celei de la conacul din Goleşti, moştenită de Banul Radu Golescu, în timpul căruia a fost extins şi refăcut. 

De-a lungul timpului, a trecut prin diferite etape de modificări şi îmbunătăţiri. În octombrie 1836, postelnicul Costache Şuţu comandă un policandru de alamă format din 24 de sfeşnice, identic celui de la biserica Sfântul Ioan Nou, care să fie executat de meşterul austriac Eser.

În prezent, palatul păstrează din decoraţiunile interioare originale, realizate de sculptorul Karl Stock. Tot acesta s-a ocupat şi de realizarea holului central în anul 1862, şi anume a deschis trei arcade din crearea unei scări mari desfacută în două brate şi din plasarea în peretele din faţă a unei oglinzi din Murano, deasupra căreia se poate observa medalionul sculptat în lemn al soţiei lui Costache Şuţu, Irina.
 
Deasupra oglinzii se distinge si astazi, prin gingasia executiei artistice, medalionul sculptat in lemn al Irinei Sutu, sotia proprietarului.

Perioada de maximă înflorire a palatului a fost în a două jumătate a veacului trecut. Cei doi soţi, Costache şi Irina Şuţu au venit cu ideea adăugării marchizei susţinute de piloni de fier, care a dat un aer de eleganţă peronului de la intrare.
De asemenea, palatul era renumit pentru plantele şi animalele exotice precum pelicani, fazani, păuni din impunătorul parc care înconjura palatul. În parc exista un bazin care amintea de fântânile grandioase ale Palatului Versailles. În interiorul palatului se organizau baluri şi serate devenite populare în secolul trecut.

În primele trei decenii ale sec. al XIX-lea, fosta ctirorie a postelnicului Grigore Şuţu, va fi utilizată în diverse scopuri. În timpul primului război mondial, sub ocupaţia germană, va deveni reşedinţa generalului Tülff von Tscheppe und Weidenbach, guvernatorul teritoriului ocupat. Aici s-a purtat discuţia dintre feldmaresalul August von MacKensen si Alexandru Marghiloman despre încheierea cât mai repede a păcii dintre România şi Puterile Centrale, discuţie rămasă în istorie. Peste zece ani, va deveni sediul Primăriei Municipiului Bucureşti.

În anul 1932, va fi sediul Băncii Chrissovelony, în anul 1942, al Casei de Economii şi Consenaţiuni, iar în anul 1948, al Institutului de Construcţii. Între anii 1956-1958, va trece printr-un proces de restaurare, prilej cu care îşi va recăpăta vechea înfăţişare. În 1956, a devenit sediul Muzeului de Istorie al Municipiului Bucureşti.