Palatul Toldalagi din Tîrgu Mureş

De ce sa vezi acest obiectiv?

Pentru că este primul palat nobiliar ridicat în Tîrgu Mureş, care impresionează prin stilul baroc şi elementele de décor ale faţadei, care adăposteşte în prezent Secţia de etnografie a Muzeului Judeţean Mureşean!

• Este în Tîrgu Mureş, Județ Mureş
• Construit între 1759 şi 1772
• Deschis turiștilor cu taxă de vizitare. 

• Constructor/ Autor: Jean Luidor 
• Cod monument Istoric: MS-II-m-A-15553
• Condiții de vizitare: conform programului de vizitare

Palatul Toldalagi este unul din cele mai valoroase monumente ale oraşului, care în prezent adăposteşte Muzeul de Etnografie din Tîrgu Mureş. Clădirea a fost ridicată între anii 1759 şi 1772 după planurile arhitectului de origine franceză Jean Luidor, iar lucrările au fost coordonate de Pál Schmidt, maistru zidar, care va fi recunoscut drept o personalitate cheie în construcţiile orăşeneşti. Statuile şi detaliile arhitecturale sculptate au fost realizate de sculptorul Anton Schuchbauer, unul dintre cei mai însemnaţi sculptori din Transilvania, a cărui capodoperă este amvonul bisericii Sfântul Mihai din Cluj. Stucaturile au fost realizate de Romanus Lehr.  

Contele László Toldalagi a fost comandatarul clădirii, asesorul Tablei Regeşti sau Tribunalul Suprem al Transilvaniei, care în perioada imperiului Austro-Ungar a funcţionat la Mediaş, iar din anul 1754, din ordinul Împărătesei Maria Tereza, s-a mutat la Târgu Mureş. Până la sfârşitul sec. al XIX-lea, Tabla Regia Judiciară a reprezentat cel mai înalt for de judecată al locuitorilor din comitatele, scaunele şi districtele Transilvanie.

De-a lungul timpului, edificiul a devenit sediul mai multor instituţii. În anul 1786, a fost sediul unei tipografii, iar la începutul anilor 40 a devenit sediul băncii Erdélyi Bank Rt.

Faţada principală încorporează şase axe de goluri bogat decorate, care dau valoarea clădirii din punct de vedere artistic. Ancadramentul porţii ocupă două axe în centrul faţadei şi este evidenţiat printr-o scotie adâncă. Gangul porţii este acoperit cu trei calote boeme, iar pentru a urca la etaj, de pe latura nordică şi sudică a gangului pornesc două scări. O scară îngustă din aripa nordică duce spre mezanin. Curtea interioară este mărginită pe trei laturi de foişoare cu arcade şi parapeţi decoraţi cu baluştri de piatră. Acoperişul este frânt, învelit cu ţigle şi decorat cu bile de metal împodobite cu steluţe. Se pot observa cele şase ferestre ale primului nivel care au ancadramente profilate, prevăzute cu pervazuri şi sprâncene accentuate, precum şi cu panouri ornamentale sub golurile deschiderilor. Sala mare de la etaj care se întindea pe întreaga lungime a faţadei a fost compartimentată în două săli mai mici.

În urma lucrărilor de reabilitare dintre anii 1960-1961, clădirea a devenit sediul de Etnografie al Muzeului Judeţean Mureş, care din anul 1984, a devenit Muzeu de Etnografie.

Secţia de Etnografie şi Artă Populară a fost înfiinţată în anul 1934 de către Aurel Filimon (1891-1946), arheolog şi etnograf. Acesta a pus bazele cercetării etnografice maramureşene. După anul 1940 secţia de etnografie se închide şi se redeschide abia în anul 1984.
 
Colecţiile muzeului de etnografie acoperă diverse domenii, după cum urmează: ocupaţii, meşteşuguri, port popular, ceramică, icoane pe lemn şi sticlă şi mobilier, reuşind să reprezinte toate zonele etnografice mureşene: Câmpia Transilvaniei, Târnavele, Valea Gurghiului, Valea Superioară a Mureşului, Valea Nirajului.

Colecţia de textile de interior este constituită din obiecte reprezentative din diverse zone etnografice ale judeţului Mureş: Câmpia Transilvaniei, Târnavele, Valea Gurghiului, Valea Superioară a Mureşului, precum şi din zonele învecinate.