Palatul Cnejilor

De ce să vezi acest obiectiv?

Pentru că este dovada vie a unei construcții vechi ce poartă amprenta neamului Cantacuzino.

• Este în localitatea Ceahlău, Județ Neamț
• Construit în 1830
• Deschis turiștilor fără taxă de vizitare. 

• Cod monument Istoric: NT-II-m-B-10608.02
• Trasee amenajate: da
• Condiții de vizitare: pe tot parcursul anului

Palatul Cnejilor este un fost palat construit în satul Ceahlău, comuna Ceahlău. Construcția s-a realizat între secolele XVII – XVIII de către boierii Cantacuzini ce aveau în proprietate terenurile și moșiile din aceste zone. Această clădire este trecută pe Lista monumentelor istorice din județul Neamț din anul 2004. Pe lângă aceste ruine ale vechiului palatului, mai face parte din complex și Biserica „Pogorârea Sf. Duh” – datând din sec. XVII, cu modificări din sec. XIX – și Zidul de incintă – cu o datare încă din anul 1676.

Moșia Hangu s-a aflat încă din secolul al XVIII-lea în proprietatea logofătului Iordache Cantacuzino. Boierii din familia Cantacuzino și-au dorit și ei moșiile dăruite Schitului Hangu de domnitorii Moldovei. De-a lungul anilor marii boieri din familia Cantacuzinilor au construit curtea boierească în incinta mănăstirii și un palat, cunoscut astăzi drept Palatul Cnejilor. Conform unei povești istorice, din cauză că au decis să alunge călugării din schit, neamul Cantacuzinilor au atras asupra lor un mare bluestem, în care au fost urmăriți apoi de-a lungul întregului neam. Astfel că majoritatea dintre ei și-au pierdut averile și moșiile, dar au avut în acelaș timp parte de cele mai cumplite morți.

În prima jumătate a secolului al XIX-lea, Cantacuzinii au dorit șă-și transforme curtea boierească într-o reședință nobiliară fortificată și în același timp să fie cât mai luxoasă asemeni stilului și modului în care trăiesc boierii de la Sankt Petersburg. Din păcate pentru ei, din lăcomie și din rațiuni neeconomice i-a făcut să realizeze cheltuieli mari, care i-au condus în cele din urmă în ruină. În toată această vreme ei au mai construit un turn pătrat în colțul nord-vestic al moșiei. Vechile chilii pe care le foloseau călugării mănăstiri au fost modificate în locuințe pentru slujitorii curții boierești, prentru ca mai apoi să se realizeze noi anexe gospodărești și totodată s-a întărit zidul de incintă.

După eșecul avut în timpul Revoluției de la 1848 din Moldova, o parte dintre revoluționari printre care frații Alecsandri, Leon Cantacuzino, Alexandru Cantacuzino, Alecu Russo, au reuțit să scape de poliția domnitorului Mihail Sturdza, prin refugierea rapidă la Hangu, unde sperau că vor reuși să plece înapoi la Iași cu o armată de revoluționari. Din păcate pentru ei, planul nu a funcționat cum și-au dorit ei, și revoluționarii au fost nevoiți să fugă în Transilvania și Bucovina.

Toate aceste momente istorice au fost povestite de Vasile Alecsandri în „Un episod din anul 1848”, fragment apărut în 1869 în partea a doua a romanului neterminat Dridri. De-a lungul timpului, marii boieri aparținând familiei Cantacuzino au acumulat însemnate datorii, iar domnitorul de la acea vreme, a fost nevoit să le scoată moșiile și averile adunate în timp la licitație. În cele din urmă, în anul 1852, Moșia Hangu a fost cumpărată de către Smaranda Sturza pentru suma de 142.000 galbeni. Cei trei frați Cantacuzino au refuzat să accepte faptul că sunt ruinați și s-au închis în propriul palatului, refuzând să-l predea noilor cumpărători. În încercarea lor de împotrivire cheamă în ajutor cetele de hangani înarmați. În toată această prostească împotrivire, zidurile moșiei au fost incendiate cu câlți și smoală. Din păcate blestemul călugărilor prinde puteri și așa cum le-a fost prezis, unul dintre frați se sinucide, iar ceilalți doi au fost arestați și duși la Iași, de unde au luat drumul Rusiei. Nicio persoană din partea familiei Sturza nu a locuit vreodată în castel.

După toate aceste întâmplări călugării au părăsit fostul schit, ce a ajuns a fi neocupat începând cu a doua jumătate a secolului al XIX-lea. De atunci palatul a început să se ruineze. Întregul schit Hangu a fost declarat monument istoric în anul 1955.

În prezent, din vechea moșie de la Hangu mai sunt astăzi în picioare doar biserica și unele părți din ziduri și turnuri. Palatul Cnejilor se află în proprietatea Primăriei comunei Ceahlău, dar nu există bani alocați pentru întreținerea acestuia, iar familia Sturdza nu a revendicat nici până astăzi această clădire.

În timp ce a stat la Hangu, Vasile Alecsandria a scris poezia „Sora și hoțul” în care vorbește despre o călugăriță, care se afla la mănăstire încă de mic copil. Făcându-i-se milă de soarta tristă pe care o avea, un haiduc îi cere să fugă în lume cu el pentru a fi astfel fericiți.

Alexandre Dumas, în romanul Strigoiul Carpaților, s-a folosit de o poveste ce se întâmpla chiar în jurul turnului de la Hangu. Potrivit unui preot din zonă, încă din secolul al XX-lea localnicii vedeau noaptea focuri albastre ce ardeau și luminau deasupra unor așa-zise comori ascunse și uneori erau însoțite de unele sunete. Se spune că acele flăcări albastre s-ar aprinde și arde la fiecare șapte ani deasupra comorilor blestemate.