- Este în Mangalia, Județul Constanţa
- Suprafaţă: 12 hectare
- Peştera este închisă turiștilor.
Obanul Mare este o rezervaţie naturală din municipiul Mangalia, pe teritoriul căreia se află o rezervaţie speologică unică în lume: Peştera La Movile…
- Trasee marcate: da
- Condiții de vizitare: ghid
Rezervaţia naturală mixtă Obanul Mare se întinde, mai exact, în vestul municipiului Mangalia, pe o suprafaţă de 12 hectare. Are, în principal, scopul de protejare şi de conservare a unui ecosistem format din specii floristice şi faunistice rare, dar şi de ocrotire a rezervaţiei speologice de pe teritoriul său: peştera la Movile.
Terenul pe care se află cele două obiective turistice aparţine Consiliului Local al municipiului Mangalia, obiectivele aflîndu-se sub administraţia Grupului de Explorări Subacvatice şi Speologice din Bucureşti.
Zona carstică a municipiului Mangalia se caracterizează prin prezenţa formelor de exocarst specifice, aşa-numitele obane, ce au aspectul unor depresiuni de dimensiuni mari. Obanul Mare este cel mai reprezentativ pentru astfel de forme de relief, dar există şi alte obane în împrejurimi: Obanul Mic şi Obanul Blebea.
Se disting două zone ale Obanului Mare: extremitatea care este alcătuită din calcare sarmaţiene, pe care se conturează doline reduse ca înălţime, şi depresiunea propriu-zisă, cu o adâncime de -14 metri în centru şi de 10 metri pe margine. Se distinge şi un strat de loess-uri, de 70 de metri, caracterizat la suprafaţă prin prezenţa solurilor fosile , ce s-au dezvoltat pe depozite de loess, la baza cărora există blocuri de calcar.
Pe teritoriul rezervaţiei Obanul Mare şi Peştera La Movile pot fi găsite specii de insecte, arahnide, gasteropode, reptile (şerpi, şopârle, broaşte ţestoase), mamifere (cârtiţe, arici, popândăi, vulpi, iepuri). Peştera prezintă pereţi moi, datorită proceselor chimice petrecute înăuntrul cavităţii, ce au determinat coroziunea pereţilor şi a tavanului. Grota este formată dintr-o galerie principală, ramificată şi cu o adâncime de 21 de metri.
Ca lungime, galeria măsoară aproximativ 200 de metri şi se continuă cu o sală (Sala Lacului) de circa 3 metri înălţime, ce adăposteşte, evident, un lac. Inedită este structura peşterii: un nivel superior alcătuit din galeria principală şi ramificaţiile sale şi un nivel inferior, submers. Din loc în loc, tavanul galeriei subacvatice străpunge luciul lacului şi dă naştere „clopotelor de aer”.
Apa lacului este termală, sulfuroasă, pe suprafaţa sa plimbîndu-se agale o serie de microorganisme (fungi şi bacterii). În adâncuri, însă, cercetătorii au descoperit forme de viaţă unice la nivel internaţional şi un ecosistem care funcţionează după reguli încă neînţelese de zoologi. În galeriile subacvatice s-au identificat viermi, melci, gândaci, scorpioni, miriapode şi multe altele, depigmentate, fără ochi şi prevăzute cu antene de mari dimensiuni, ale căror surse de hrană nu se cunosc încă.
Peştera prezintă o atmosferă săracă în oxigen, dar bogată în dioxid de carbon şi în metan. În grotă nu pătrunde apă de la suprafaţă, ce ar putea furniza hrana (substanţele organice) necesară vieţuitoarelor din cavitate. Apa provine din adâncul pământului, iese printr-o falie aflată la mari adâncimi şi circulă prin canale carstice închise, sistem care i-a bântuit până şi pe scenariştii americani.
