Muzeul Unirii

• Este în Alba Iulia, Județul Alba
• Construit în 1888
• Deschis turiștilor cu taxă de vizitare.

Muzeul Naţional al Unirii din Alba Iulia este unul dintre cele mai importante instituii muzeale din ţară din punct de vedere al patrimoniului şi al prestigiului ştiinţific…

• Autor: Societăţii de Istorie, arheologie şi ştiinţe naturale a comitatului Alba
• Cod monument Istoric:

Muzeul Unirii din Alba Iulia s-a deschis în anul 1888 din iniţiativa Societăţii de Istorie, arheologie şi ştiinţe naturale a comitatului Alba. El a funcţionat la început în clădirea grădiniţei de pe lângă biserica ortodoxă din Lipoveni, apoi într-un local din cartierul Maieri (azi Şcoala generală nr. 3), unde a adăpostit peste 1.000 de piese arheologice si numismatice.
După anul 1918, muzeul a beneficiat de sprijinul societăţii „Astra” şi a fost mutat în aripa nord-estică a complexului Catedralei Ortodoxe şi inaugurat la 20 mai 1929. Colecţia s-a mărit cu numeroase piese legate de revoluţia din 1948 şi de actul Unirii. Iar din 1968, are sediul în edificiul „Babilon”, din Cetatea Alba Carolina.
Patrimoniul iniţial al muzeului a fost realizat din donaţiile membrilor Societăţii Astra, în special al unui pasionat colecţionar, avocatul Sigismund Reiner. El cuprindea 622 piese arheologice, 1.000 monede, 1.000 de volume de carte şi 125 de florini, bani lichizi. Primul custode şi apoi director al muzeului, Adalbert Cserni, profesor de ştiinţe naturale, a fost preocupat de salvarea vestigiilor locale şi a făcut cercetări arheologice în diverse puncte ale oraşului, îmbogăţind astfel colecţiile muzeului. La moartea sa, survenită în 1916, erau înregistrate 17.887, obiecte : 5.865 piese preistorice, 6.544 romane, 679 medievale, 3.700 monede medievale şi moderne, 1.069 obiecte de artă şi 30 piese etnografice. La toate acestea se adăugau 6.026 piese de ştiinţe naturale şi o bibliotecă cu 4.634 volume.

Adalbert Cserni a editat primele 18 fascicole din publicaţia muzeului (1888-1916), a scris o valoroasă lucrare de sinteză despre Apulum-ul roman şi celelalte aşezări romane din judeţ şi a corespondat şi colaborat cu marii arheologi ai vremii: Th. Mommsen, I. Jung, A. von Donaszewski, J. Hampel, J. M. Ackner, O. Finaly. De asemenea, a contribuit la realizarea monumentalei lucrări Corpus Inscriptionum Latinarum. În timpul primului război mondial, în noiembrie 1918, o bună parte din obiectele muzeului au fost trimise la Budapesta şi au fost readuse parţial la Alba Iulia la 12 septembrie 1922. Pentru a preveni eventualele înstrăinări de obiecte, la 22 ianuarie 1919 primăria oraşului a dispus închiderea muzeului. El a fost redeschis la 8 august 1920 pe baza unei decizii a Inspectoratului general al muzeelor din Transilvania.
O nouă etapă înfloritoare în evoluţia muzeului începe în 1938, când marele savant Nicolae Iorga, preşedinte al Comisiei Monumentelor Istorice din România, îl numeşte director pe prof. Ion Berciu. Muzeul va primi o nouă denumire, „Muzeul Regional Alba Iulia”.
După instalarea regimului comunist, muzeul a intrat într-o perioadă nefavorabilă, la conducerea sa venind figuri obscure. În 1958, fosta Casă a Armatei trece în administraţia muzeului. În 1896, la aniversarea semicentenarului Unirii a determinat transformarea şi restaurarea clădirii „Babilon”, care data din 1853, care va adaposti noi secţii expoziţionale. Muzeul a primit atunci numele de Muzeul de Istorie Alba Iulia.
Iar cu ocazia aniversării din 1975 a 375 de ani de la prima unire a ţărilor române şi a 2.000 de ani de existenţă a oraşului, muzeul a fost reorganizat complet şi s-a revenit la denumirea de „Muzeul Unirii”.
În 1987, cultul personalităţii lui Ceauşescu ajunge şi aici, când cadrele Muzeului de Istorie al P.C.R. şi ale Consiliului Culturii şi Educaţiei Socialiste au revizuit ideologic expoziţia.
În anul 1996, s-a înfiinţat în cadrul muzeului Centrul Naţional de Conservare şi Restaurare Carte, iar în 1998 s-a deschis expoziţia permanentă de etnografie.

Muzeul cuprinde urmatoarele secţii (tematici):

• Istorie: preistorie, civilizaţie dacică, romană, medievală, modernă, lapidaru, Sala Unirii

• Arheologie

• Etnografie