Muzeul Satului Vrancean

De ce să vezi acest obiectiv?

Pentru că este un loc reprezentativ pentru viaţa, tradiţiile şi obiceiurile Vrancei.

• Este în Petreşti, Județ Vrancea
• Construit în 1977
• Deschis turiștilor cu taxă de vizitare.

Muzeul Satului Vrâncean a fost gândit ca un sat al locului, ţinând cont de toate aspectele sale tipice…

• Cod monument Istoric:
• Condiții de vizitare: în timpul programului

Muzeul Satului Vrâncean este situat în localitatea Petreşti, la numai câţiva kilometri de Focşani, în Crângul Petreşti. Funcţionează ca secţie de etnografie a Muzeului Vrancea şi este unul dintre cele mai importante puncte de atracţie ale judeţului.

Secţia a fost inaugurată în 1977, fiind o necesitate de punere în valoare a patrimoniului cultural al zonei, bazat de nenumărate tradiţii, în contextul unei istorii zbuciumate. Amplasat în pădurea Petreşti, secţia în aer liber a muzeului este compusă din două mari sectoare: cel al instalaţiilor tehnice ţărăneşti (mori, pive, joagăre) şi cel al gospodăriilor şi construcţiilor de interes public (şcoală, primărie). Secţiile cuprind 73 de construcţii autentice, grupate în 32 de complexe. Acestea au peste 6.000 de obiecte diferite.

Vizitatorii pot afla aici tehnologia prelucrării produselor cerealiere, pusă în evidenţă de grupul tematic al instalaţiilor de măcinat: mori de apă de pe Văile Milcovului, Putnei şi Zăbalei. Acestea se împart în două categorii: mori cu roata orizontală sau cu „titirez”, mai evoluate. Un alt sector de mare interes este cel al vinificaţiei, tehnică ilustrată prin instalaţii amenajate în crama monument de la Coteşti, datată 1859. Mai putem admira dârsta pentru îngroşatul cergilor, piua pentru îndesatul stofei sau joagărul pentru fasonarea lemnului.

În celălalt sector, al gospodăriilor, se face o sinteză a tipurilor tradiţionale de case şi construcţii. Acestea sunt tipice localităţilor de pe Văile Putnei, Zăbalei, Milcovului, Şuşţei, Râmnicului şi Siretului. Gospodăriile au fost prezentate pe zone: montană, de deal şi de şes: case de munte din lemn cu stâlpi crestaţi, cu temelii de piatră, din bârne rotunde lipite cu lut şi cu acoperiş în patru ape din şindrilă; case de la deal, cu unele particularităţi datorită modificării condiţiilor naturale; case de la şes acoperite cu stuf sau paie, construite din paiantă, cu plan mai dezvoltat, cu mai multe anexe, printre care şi şopronul. Acestea au fost împărţite şi ele pe tipuri tradiţionale: case din Vidra, centru cunoscut în prelucrarea ceramicii; gospodării din Dumitreşti şi Soveja, însoţite de cazanul pentru ţuică şi lojniţa pentru uscarea şi afumarea prunelor; casa de la Vidra, un centru cunoscut în prelucrarea ceramicii, cuprinde un atelier de olar şi un cuptor de ars oale.

În interiorul lor, există multe obiecte decorative, ce relevă motivaţia ornamentală specifică, bogată în expresie şi culori. Motivele sunt geometrice, dar semnifică de fapt reprezentarea stilizată a unor fenomene: soarele, stelele, viaţa în general. Găsim şi obiecte tradiţionale precum lada de zestre, furca de tors, bâta ciobănească, vase pictate. Toate casele păstrează tradiţia: îmbinarea armonioasă a laturii funcţionale cu cea estetică şi artistică.

Muzeul Satului Vrâncean din Crângul Petreşti dezvăluie publicului larg imaginea unei întregi tradiţii tipice româneşti.