Muzeul Satului Vâlcean

De ce sa vezi acest obiectiv?

Pentru că reconstituie zona etnografică a judeţului Vâlcea, precum şi universul său spiritual!

Este în comuna Bujoreni, Județ Vâlcea
Anul înfiinţării: 1794
Deschis turiștilor cu taxă de vizitare.

Muzeul satului Bujoreni se află în localitatea omonimă şi este un muzeu etnografic în aer liber, care reconstituie imaginea funcţională a unei aşezări rurale tradiţionale cu tot ceea ce presupune…

Cod monument istoric: VL-II-m-B-09693.03
Condiții de vizitare: conform programului de vizitare

Muzeul a intrat în circuitul turistic în anul 1974, însă a fost înfiinţat în anul 1969. Se întinde pe o suprafaţă de 8 ha şi amenajarea sa a presupus luarea în calcul a mai multor factori, precum formele de relief, vatra şi hotarul cu toate elementele sale. Muzeul cuprinde aproape 80 de construcţii arhitecturale şi 12.000 de piese muzeistice care au fost aduse din diferite localităţi din judeţul Vâlcea. Muzeul este precum un sat împărţit în patru sectoare: sectorul gospodărie, sectorul social-cultural, sectorul meşteşuguri-tehnici populare şi sectorul construcţiilor specializate.

Sectorul gospodărie reconstituie structura unei gospodării, în funcţie de ocupaţiile tradiţionale, precum agricultura, pomicultura (comunele Alunu, Tomşani, Cernişoara), viticultura (din zona Drăgăşani), creşterea animalelor (satele Boişoara, Pascoaia-Brezoi) sau diverse meşteşuguri şi tehnici populare. Acest sector cuprinde un total de 42 de unităţi şi peste 12.000 de piese muzeistice.

Dintre gospodării se remarcă casele cu foişor din zona etnografică Horezu, în special cele din comunele Măldăreşti, Stoeneşti sau Bărbăteşti. În acest sector se găsesc şi un număr de construcţii anexe, de la magazine, fânare la coteţe pentru păsări şi animale sau pentru păstrarea unor produse agroalimentare.

Sectorul socio-cultural este constituit din şcoala primară rurală de pe vremea lui Spiru Haret, de la începutul sec. al XX-lea, o biserică de lemn din anul 1788 care a fost adusă din comuna Nicolae Bălcescu, un han din satul Sălişte care datează de la sfârşitul sec. al XIX-lea etc.

Sectorul Meşteşuguri – tehnici populare este dedicat ilustrării procedeelor şi tehnicilor de prelucrare a unor materii prime folosite în realizarea unor unelte, vase, obiecte de uz casnic. De asemenea, sunt prezentate şi metodele utilizate în prelucrarea fibrelor vegetale şi animale sau tehnicile tradiţionale de obţinere a unor produse animale şi vegetale.

În cadrul acestor sector se pot vedea diverse ateliere meşteşugăreşti, precum atelierul de olărit din centrul Vlădeşti, care datează din sec. al XX-lea, atelierul de prelucrare a părului de capră de la începutul sec. al XX-lea, din satul Curtea, comuna popeşti sau un atelier de dulgherie, care datează din sec. al XX-lea şi care provine din satul Şerbăneşti, comuna Sălătrucel. Bineînţeles că nu lipsesc morile de mână şi de apă, cazanele pentru fiertul ţuicii (localitatea Stoeneşti şi Buda), un cuptor pentru uscat prune (satul Muiereasca de Sus), precum şi altele. De asemenea, în cadrul gospodăriilor de viticultori reconstituie au fost transferate şi diverse instalaţii necesare obţinerii vinului, din zone precum Mitrofani, Olteanca, Drăgăşani etc.
Ultimul sector, dar nu cel din urmă, este cel al construcţiilor specializate reprezentat de troiţe de drum aduse din localităţi precum Govora-sat şi Feteni, o stână de pe muntele Smeurat, fântâni de hotar şi multe altele.

Nu are cum să lipsească din viaţa satului vâlcean arta populară reprezentată rpin obiectele de ceramică şi textile, icoane şi piese de mobilier popular care decorează interioarele locuinţelor şi a atelierelor meşteşugăreşti.