Muzeul Satului Bucovinean

• Este în Suceava, judeţ Suceava
• Construit în 1971, reînfiinţat în 1990
• Deschis turiştilor cu taxă de vizitare.

Muzeul Satului Bucovinean este un muzeu în aer liber din orașul Suceava, care pune în valoare patrimoniul cultural-arhitectonic de factură populară din Bucovina…

• Cod monument Istoric:

Muzeul Satului Bucovinean este cel mai tânăr dintre muzeele în aer liber ale României, fiind un proiect demarat în 1971, când Consiliul Popular Municipal Suceava a alocat atunci o porțiune de 1,7 ha teren pentru expunerea a 11 obiective. Ideea înfiinţării lui datează însă din 1958, când satul bucovinean dispunea încă de numeroase monumente de arhitectura populară pe care voia să le valorifice.

Dar Muzeul a prin cu adevărat contur abia după 1990. De la înfiinţarea sa până la Revoluţie, au fost transferate mai multe obiective și s-au reconstruit trei dintre ele (Gospodăria tradițională din Straja, Casa de locuit din Ostra și Casa Roată din Câmpulung Moldovenesc) până în anul 1976, după care activitatea muzeografilor și restauratorilor a fost întreruptă.

Când a fost reluat proiectul, noi gospodării şi instalaţii tehnice populare au fost transferate, reconstruite şi deschise publicului vizitator şi s-a extins suprafaţa la 6 ha, în apropierea Cetăţii de Scaun a Sucevei. În anul 1996, printr-o hotărâre de guvern, a fost înființat Muzeul Satului Bucovinean. Începând din 1998 au fost reluate lucrările de achiziție și restaurare și s-au achiziționat 30 de noi obiective de arhitectură populară.

Muzeul în aer liber este conceput ca un sat tradițional bucovinean, iar alături de gospodăriile amplasate de-a lungul uliţelor, ca centru al vieţii comunităţii sunt biserica şi clopotniţa din Vama, care datează din 1783 – aici se oficiază slujbe religioase – crâşma din Şaru Dornei şi instalaţii tehnice populare (moară de apă, piuă de sumane, darac, oloiniţă). Meseriile şi meşteşugurile sunt reprezentate în ateliere specifice. Imaginea satului tradiţional bucovinean este scoasă în evidenţă şi prin cuptoarele şi sobele într-o bogată varietate de tipuri, mobilierul tradiţional, textilele de interior, piesele de port popular. Inedit pentru Muzeul Satului Bucovinean o constituie reprezentarea vieţii spirituale a ţăranului prin marcarea riturilor de trecere. În casa Straja sunt expuse obiecte de recuzită pentru ritualul de botez, iar în casa Cacica este marcat ceremonialul de înmormântare, cele două praguri ale vieţii.

La momentul în care se va finaliza organizarea sa un număr de 80 monumente de arhitectură populară. Dintre constricţiile expuse amintim:

Coliba din Câmpulung Moldovenesc
Este punctul de vânzare a biletelor la intrarea în muzeu. Reprezinta o locuinţă de top monocelular, cu prispă. Locuința este construită din cununi de bârne de brad. Pereții sunt lutuiți și văruiți. Are acoperişul în patru ape şi este din draniță de brad bătută în rânduri suprapuse și un hogeag pe tabla din spate.

Casa de locuit din Roșu (Casa Roșu) (din Dorna)

Este una dintre primele case achiziționate de Muzeul Satului Bucovinean. Casa datează de la sfârșitul secolului al XIX-lea şi are dimensiuni mari. A aparținut unor gospodari înstăriți. Interioarele sunt amenajate cu obiecte decorative și utilitare specifice zonei Dornelor. Construcția avea rolul de locuință, fiind de tip cameră-tindă-cameră, specific zonei montane a Bucovinei. Casa are două camere, tindă și cerdac. Tinda are mari dimensiuni, de aici putându-se pătrunde în cele două camere și în cămara de pe partea stângă. În spatele casei (pe partea nordică) se află două cămări separate, în care se intră prin tindă (cea din stânga) și prin bucătărie (cea din dreapta). Cerdacul este prevăzut în mijloc cu un foișor acoperit. Pe latura din dreapta (sub casa cea mare) se află o intrare separată pe sub gang care duce într-o pivniță.

Crâşma din Şaru Dornei (din Dorna)

Datează din prima jumătate a secolului al XX-lea (1928-1930), fiind inițial casă de locuit și apoi transformată în crâșmă. Această construcție nu se încadrează în tiparul obișnuit al caselor ţărănești. Interiorul este amenajat cu mobilier și obiecte specifice zonei Dornelor și destinației sale. Are cinci încăperi (două camere, două cămări și bucătărie), o tindă și un cerdac. Au fost păstrate elementele principale ale casei de locuit: sistemul de încălzire cu sobe, piese de mobilier: blidare, polițe, laițe, dulapuri, masă-ladă sau alte elemente de decor.

Atelierul de olărit din Marginea (din Rădăuţi)

Satul Marginea este cunoscut pentru ceramica neagră ce se produce aici. Atelierul de aici are două camere și plecătoare pe două laturi. Construcția datează de la începutul secolului al XX-lea. O încăpere este amenajată în interior cu inventarul de lucru al olarului, cealaltă fiind folosită ca locuință. Cuptorul de ars ceramica este construit sub plecătoare.

Moara de apă din Mănăstirea Humorului

Moara de apă pentru măcinat grâu și porumb datează de la sfârșitul secolului al XIX-lea (aproximativ anul 1870), fiind la acea vreme, una din cele mai mari mori din această zonă. Obiectivul este amplasat pe un mic curs de apă numit chiar „Pârâul Morii”. Construcția are două încăperi: camera morarului și spațiul destinat instalației de măcinat alcătuit dintr-o platformă și un subsol.
Instalația de măcinat are în exterior, fixată de grindei, o roată verticală cu cupe, acționată cu energie hidraulică. Apa este dirijată printr-un jgheab din scânduri (latoc) deasupra roții hidraulice verticale (roata cu cupe). Apa este dirijată prin latoc și, în cădere, rotește roata verticală care acționează grindeiul și roțile cu masele ce pun în mișcare axele verticale ale pietrelor umblătoare prin intermediul a doi prâsnei.

Casa de locuit din Cacica (din Humor)

Datează din anul 1900 şi avea rolul de locuință, fiind de tip cameră-tindă-cameră. În fața casei a fost construit un cerdac. În casă se intră printr-o tindă de unde se pătrunde în partea dreaptă în „casa cea mare”, iar în partea stângă în camera de locuit cu rol și de bucătărie. Prin partea stângă se pătrunde sub plecătoare unde a fost amenajată o cămară.
În casa cea mare a fost reconstituit un obicei de înmormântare tipic satelor bucovinene, cu patru personaje, respectiv decedatul și trei persoane aflate la priveghi. Casa este decorată ca pentru o înmormântare, cu oglindă acoperită, cu steag negru la ușă, toiag, cruce şi altele.

Fierăria (satul Gura Haitii, Dorna)

Reprezintă un atelier tipic de fierărie de la începutul secolului al XX-lea. În atelierul de fierărie găsim: forja cu vatra și foiul, butucul cu nicovala, scule (baroase, ciocane, clești) și unelte specifice. În plus, sunt expuse și produsele unui atelier caracteristic începutului de secol XX: potcoave, obiecte de uz casnic și gospodăresc, lucrate manual.

Casa de locuit din Volovăţ (din Rădăuţi)

Datează din a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Construcția avea rolul de locuință, fiind de tip cameră-tindă-cameră, cu plecătoare pe latura din spate și cu prispă de lut pe două laturi.

Piua de sumane din Satu Mare

Sumanul este o haină țărănească lungă (până la genunchi), făcută din pănură, dimie, postav gros etc., tivită pe margini și bogat ornamentată cu găitane. Piua de sumane monument istoric este un atelier gospodăresc unde se bate pănura pentru a se obține sumanul. Astfel de ateliere erau destul de rare. Este o construcție monocelulară de mici dimensiuni pentru baterea sumanelor. Această piuă era în funcțiune încă în anul 1985.

Coșerul din Sfântu Ilie (comuna Şcheia)

Este o construcție din nuiele împletite în formă de grătar, folosită, de obicei, pentru uscarea fructelor sau a legumelor. În unele gospodării se mai folosesc și astăzi astfel de depozite din nuiele. În anumite zone, coșerele sunt confecționate din scânduri. Coșerul este acoperit cu draniță de brad pentru a proteja de intemperii fructele sau legumele păstrate aici.

Casa de locuit din Vicovu de Jos (din Rădăuţi)

Datează de la începutul secolului al XX-lea, la temelia casei fiind găsită o monedă din anul 1924. Construcția are două camere și plecătoare pe o latură. În plecătoarea casei a fost reconstituit un atelier de lingurar, meșteșug practicat în zonă, cu uneltele tradiționale de lucru.

Gospodăria tradiţională din Straja (din Rădăuţi)

Datează de la mijlocul secolului al XIX-lea şi este de tip cameră-tindă-cameră, are grajd pentru animale compartimentat cu spații pentru vite, oi, cai și păsări și o anexă gospodărească specifică zonei – hâjul. Hâjul este folosit în timpul verii pentru fierberea și albirea rufelor, iar în timpul iernii ca afumătoare și loc de pregătire a grăsimii animale. Casa și anexele sunt amenajate în interior cu mobilier, obiecte de uz casnic și gospodăresc specifice zonei de proveniență. În casa cea mare a fost reconstituit un obicei de naștere tipic satelor bucovinene.

Celarul din Moldoviţa

Este o anexă gospodărească folosită pentru depozitarea alimentelor și a uneltelor de lucru. Construcţia este monocelulară.
Celarul a fost construit inițial în satul Demăcușa în secolul al XVIII-lea, de unde a fost strămutat în jurul anului 1925 la Moldovița.

Casa de locuit din Ostra (din Humor)

Datează de la începutul secolului al XIX-lea şi conservă un plan tradițional de construcție de largă circulație în Bucovina. Este de tip cameră-tindă-cameră, cu tinda mediană, fiind monumentală prin proporții și dimensiuni.
În această casă, Secția de Etnografie din cadrul Complexului Muzeal Bucovina a organizat expoziția „Mijloace de transport tradiționale”, aici fiind expuse căruțe, sănii și trăsuri, precum și o serie de obiecte din colecțiile muzeului, de la traistă, desagi, bărbânță, fedeleșuri, burdufuri și până la piese de harnașament tradiționale.

Casa de locuit din Câmpulung Moldovenesc (Casa Roată)

Datează din al doilea pătrar al secolului al XIX-lea şi reprezintă unul din primele tipuri de casă de locuit din Bucovina. Este de tip cameră-tindă. Locuința are o suprafață mică, cu o singură intrare și trei ferestre. În interior se află obiecte casnice: oale și străchini de ceramică, butoiașe, lăcrițe și cofițe din lemn. Întinse pe pereți, sau aflate pe laițe, pe pat sau la icoane sunt așezate țesăturile de interior confecționate din lână și cânepă: păretare, lăicere, cergi, ștergare de perete și năframe de nuntă.

Casa de locuit din Câmpulung Moldovenesc (Casa Nemțan)

Datează de la sfârșitul secolului al XIX-lea si este de tip cameră-tindă-cameră, cu două cămări pe latura din spate, foișor la intrare, gang pe două laturi și prispă pe celelalte două.

Biserica de lemn Înălţarea Domnului din Vama

Biserica de lemn și clopotnița din Vama sunt incluse pe Lista monumentelor istorice din județul Suceava din anul 2004.
Biserica a fost construită în anul 1783. În anul 2001, Parohia Înălțarea Domnului din Vama de Jos a donat biserica de lemn și clopotnița Muzeului, unde a fost strămutată și reconstituită. Biserica a fost dotată cu strane noi, replici realizate de meșterii restauratori ai instituției muzeale sucevene și au fost aduse câteva icoane vechi de factură populară, pictate pe lemn și cărțile religioase de trebuință. Biserica are un plan treflat clasic, iar clopotnița, un plan octogonal, cu două nivele, cu etajul semideschis, și este ornamentată cu motive zoomorfe.

Gospodăria tradițională din Rădășeni (din Fălticeni)

Datează de la sfârșitul secolului al XIX-lea si are cu două camere și bucătărie de vară. Gospodăria din zona Fălticeni ilustrează una din ocupațiile de bază ale localnicilor, pomicultura.

Casa de locuit din Dorna Candrenilor (din Dorna)

Datează de la sfârșitul secolului al XVIII-lea şi a fost descoperită în timpul unor campanii de cercetare efectuate în anii 1975-1976. Este de tip tindă-cameră, cu o cămară mică și prezintă un element nou arhitectonic – foișorul lateral de la intrare. În interior este amenajată cu unelte folosite de bărbați pentru lucrul la pădure.
Camera de locuit conține un cuptor, acesta fiind considerat cel mai important element de arhitectura interioară. Casa Gavril Candrea din Dorna Candrenilor este pe Lista monumentelor istorice din județul Suceava din anul 2004.

Loc de comemorare a martirilor Bucovinei

Dumitru Cătană și Gherasim (Zamfir) Nicoară au fost doi învățători bucovineni înrolați ca ostași în armata austro-ungară și au fost aleși să facă parte din plutonul de execuție care urma să-i împuște pe țăranii români din localitatea Satulung (astăzi orașul Săcele din județul Brașov) în vara anului 1916. Pentru că au refuzat să execute ordinul de a-i executa pe români, cei doi ostași au fost puși să-și sape singuri mormintele în pământul Ardealului, după care au fost executați. În iulie 2009, cele două casete cu pământul celor doi martiri au fost aduse în Bucovina, deoarece de aici proveneau cei doi.Pe blocul de piatră sculptorul Cezar Popescu a fixat o placă de marmură cu următoarea inscripție: „În memoria martirilor Bucovinei, Dumitru Cătană și Gherasim Nicoară, ostași în armata austro-ungară, care au ales să-și sape mormintele ca să nu tragă în frații lor români, uciși la Satulung – Brașov, în octombrie 1916″. Cea de-a doua casetă a fost înmânată primarului comunei Udești, deoarece Gherasim Nicoară era născut în satul Plăvălari din această comună, locul natal al lui Dumitru Cătană nefiind încă identificat.