Muzeul Municipal „Ioan Raica”

De ce sa vezi acest obiectiv?

Pentru că adăposteşte o colecţie de etnografie africană unică în Europa, constituită de exploratorul sebeşean Franz Binder (1820-1875), în urma şederii timp de 14 ani în Africa, la Cairo şi Khartoum.

• Este în Sebeş, Județ Alba
• Anul înfiinţării: 1951
• Deschis turiștilor cu taxă de vizitare. 

• Constructor/ Autor:
• Cod monument Istoric: AB-II-m-A-00354
• Condiții de vizitare: conform programului de vizitare

Muzeul Municipal „Ioan Raica” este adăposti în Casa Zapolya, clădire ce datează din a doua jumătate a sec. al XIV-lea, fiind declarată monument istoric. Clădirea, una dintre cele mai vechi construcţii de piatră din Sebes, a fost realizată iniţial în stil gotic, şi a servit drept sediu Scaunului de Sebeş, Dietei Transilvaniei şi ulterior, reşedinţă principilor.

Numele casei Zapolya provine de la numele voievodului de Transilvania Ioan Zapolya (între 1526 și 1540), ulterior şi rege al Ungariei, care a murit aici în anul 1540.

În anul 1939, era sediul Grupului Etnic German, iar după naţionalizare a servit drept sediu al sindicatelor. De-a lungul timpului, trece prin mai multe etape de reparaţii majore (anii 1581 şi 1617), stilul arhitectural al clădirii fiind o dovadă vie a influenţelor vremii: gotic, barc şi renascentist. În sec. al XIX-lea se reface faţada. În anul 1951, se constituie muzeul, care până în anul 1953 a funcţionat în trei camere ale vechii clădiri a CEC-ului.

Casa Zapolya, denumită şi Könighaus, casa regească, va adăposti începând cu anul 1953, muzeul. Între anii 1960-1962, clădirea este restaurată. În data de 7 noiembrie 1956, muzeul şi-a deschis porţile publicului şi până în septembrie 2001 a funcţionat sub mai multe nume: Muzeul Raional Sebeş, Muzeul Mixt Sebeş şi Muzeul Orăşenesc Sebeş.

Începând cu anul 1997, muzeul este arondat Centrului Cultural „Lucian Blaga”, care mai are în alcătuire următoarele departamente: Casa memorială „Lucian Blaga” Lancrăm, Biblioteca Municipală „Lucian Blaga” şi Casa de cultură „Lucian Blaga”.

Abia în toamna anului 2001, muzeul îşi schimbă titulatura în Muzeul Municipal „Ioan Raica”, după numele ctitorului său, Ioan Raica.

Primele exponate au fost obiecte primite de la Şcoala Germană, Colecţia Franz Binder şi de la Biserica Evanghelică CA, la care s-au adăugat ulterior materialul arheologic descoperit pe şantierele de la Căpâlna, Petreşti, Câlnic şi Tărtăria, deţinute de Muzeul Regional Alba Iulia, de la care a mai primit şi colecţiile lui Karl Haldenwang şi Ion Raica.
Odată cu venirea lui Ion Berciu în anul 1956, pe postul de director al muzeului, activitatea instituţiei se diversifică, de la cercetare pe teren, publicarea unor studii de istorie locală, conservarea şi apărarea monumentelor la organizarea de conferinţe, îmbogăţirea colecţiilor prin donaţii, schimburi, participarea la săpături arheologice etc.. Muzeul îşi va îmbogăţi patrimoniul, ajungând în prezent, la un număr de peste 20.000 de bunuri culturale grupate pe domenii: arheologie, istorie, numismatică, etnografie, artă plastică, documente şi carte veche şi ştiinţele naturii.

Printre piesele valoroase se numără tablourile pictorului Sava Henţia din colecţia de etnografie efricană a lui Franz Binder.

Începând cu anul 2009, muzeul editează două publicaţii, anuarul Terra Sebus. Acta Musei Sabesiensis şi seria Bibliotheca Musei Sabesiensis. Tot în acest an, a început să organizeze la sfârşitul lunii mai, anual sesiunea de comunicări ştiinţifice „Multiculturalitate şi patrimoniu istoric în Transilvania”, adresată arheologilor, istoricilor, etnografilor, restauratorilor şi conservatorilor din ţară şi străinătate.

Muzeul adăposteşte colecţii de arheologie, artă plastică, carte veche şi documente, etnografie, etnografie africană, istorie, numismatică, ştiinţele naturii şi fototeca.

Colecţia de arheologie prezintă istoria comunităţilor umane din zona Sebeşului începând din perioada preistorică şi continuând cu epoca bronzului, perioada daco-romană, premedievală şi până la începutul Evului mediu.

Colecţia de etnografie este constituită din obiecte tradiţionale româneşti şi săseşti, costume, podoabe, unelte şi obiecte de uz casnic, ţesături, icoane datând din sec. al XVIII-şea şi al XIX-lea din zona etnografică a Văii Sebeşului.

Colecţia de istorie surprinde activitatea breslelor sebeşene prin diverse obiecte care au aparţinut acestora, table, vase de ospeţie folosite la mesele festive, lăzi, arme medievale, tipărituri vechi. Printre exponatele din cadrul acestei colecţii se numără un velociped şi o tricicletă, care datează din sec. al XIX-lea, şi  care marchează începuturile acestui tip de mijloc de transport.

Colecţia de artă plastică prezintă lucrări realizate de pictori sebeşeni sau din zonele învecinate, precum Sava Henţia (1848-1904), Hermann Meuselbach (1858-1924), Sava Albescu (1883-1957), Karl Brandsch (1900-1978), Iosif Vasile Gaidoş (1919-1998) şi Dina Gurău-Stoica.

Colecţia de carte veche şi documente cuprinde carte veche românească şi străină şi documente din diferite perioade, precum statute ale breslelor, ale oraşelor, documente emise de firme în sec. al XIX-lea sau de asociaţii. Sunt expuse 40 de exemplare de carte veche.

Colecţia de numismatică s-a format de-a lungul timpului prin donaţii şi achiziţii, cum ar fi colecţia gimanziului evanghelic din Sebeş (44 de monede romane republicane şi imperiale, colecţia donată de Weis Rudolf din Sebeş în anul 1962, colecţia monetară a lui Alfred Heitz, care este, de altfel, şi cea mai importantă din toată colecţia. Un alt tezaur valoros din colecţie este compus din 37 denari romani republicani şi imperiali, descoperit în anul 1967, în localitatea Dobârca (jud. Sibiu).   
În cadrul colecţiei de ştiinţele naturii sunt incluse plante, mineralogie şi animale naturalizate din zonă.

Colecţia de etnografie africană este constituită din obiecte adunate de exploratorul sebeşean Franz Binder (1820-1875), în urma şederii timp de 14 ani în Africa, la Cairo şi Khartoum. Colecţia are aproximativ 500 de piese şi este una din cele mai vechi şi mai mari de acest gen din Europa.

Fototeca cuprinde un număr mare de fotografii ale pieselor aflate în colecţie, imagini vechi cu diferite localităţi şi monumente din ţară, care datează din primele decenii ale sec. al XX-lea.