Muzeul Hidrocentralei Porţile de Fier I

De ce să vezi acest obiectiv?

Pentru că este muzeul celei mai mari hidrocentrale din România.

• Este în Gura Văii, Județ Mehedinţi
• Inaugurat în 1976
• Deschis turiștilor cu taxă de vizitare.

Muzeul Hidrocentralei Porţile de Fier I prezintă caracteristicile generale ale Dunării, dar şi principiile de funcţionare ale hidrocentralei…

• Constructor/ Autor: statul român
• Condiții de vizitare: în timpul programului

Sistemul Hidroenergetic şi de Navigaţie Porţile de Fier I a început să fie construit în 7 septembrie 1964, în timpul lui Gheorghe Gheorghiu Dej. Lucrările la hidrocentrală au fost finalizate pe 16 mai 1972, mărturie stând piatra comemorativă pe care o putem vedea la intrarea în muzeul. Ea spune: „Astăzi, 7 septembrie 1964, în prezenţa preşedintelui consiliului de stat al Republicii Populare Române, Gheorghe Gheorghiu Dej, şi a preşedintelui Republicii Socialiste Federative Iugoslavia, Iosif Broz Tito, a avut loc inaugurarea lucrărilor de construcţii a sistemului hidroenergetic şi de navigaţie Porţile de Fier, simbol al prieteniei şi colaborării între popoarele roman şi iugoslav.”

Muzeul Hidrocentralei Porţile de Fier I s-a deschis în 1976, şi prezintă vizitatorilor caracteristicile generale ale Dunării, datele hidrologice, mărturii materiale ale aşezărilor umane din zonă.

Zona Defileului Porţile de Fier a fost locuită încă din paleolitic, iar cercetările au scos la iveală faptul că aici s-au dezvoltat două culturi arheologice noi: Schela Cladovei în epipaleolitic şi Insula Banului în prima epocă a fierului. Expoziţia ilustrează faptul că aceste comunităţi umane au locuit aceasta zonă de acum 30.000 de ani până în zilele noastre. Acest lucru este demonstrat de o bogată ceramică aparţinând diferitelor culturi arheologice.

Zona strategică, a fost disputată intens de-a lungul istoriei. În epoca romană, această zonă a jucat un rol important. Întărită cu numeroase fortificaţii, aceasta a constituit baza de pornire a luptei împotriva statului dac. Tot din cadrul luptelor istorice, ni se prezintă arme de foc, cu care populaţia locală s-a apărat. O parte din zona Porţile de Fier a fost disputată de cele două mari imperii ale vremii: imperiul Habsburgic şi Imperiul Otoman. În acest sens, austriecii au construit fortificaţia Ada Kaleh, dar insula a revenit Imperiului Otoman şi aici s-a stabilit o comunitate turcească. Până la inundarea insulei de lacul de acumulare Porţile de Fier I, populaţia se ocupa cu turismul, cele mai căutate produse fiind dulceaţa de trandafiri şi smochine, rahatul turcesc, ţigaretele. În amintirea Insulei Ada-Kaleh s-a amenajat un interior turcesc cu piese reprezentative populaţiei turceşti.
În plus, se aminteşte la muzeu despre primul aşezământ monahal din Ţara Românească, ce a fost organizat în jurul Mănăstirii Vodiţa. Aceasta a fost ridicată de călugărul sârb Nicodim în secolul al XIV-lea, şi a constituit un focar al ortodoxiei, care se opunea penetraţiei catolicismului în zonă.

Sunt expuse costume populare din zona Porţile de Fier şi o moară de apă, considerată precursoarea turbinei moderne Pelton.

Tot în cadru muzeului se prezintă şi cadrul natural, din punct de vedere geologic: o varietate de roci magmatice, metamorfice şi sedimentare. Remarcabile sunt rocile tipice zonei Porţile de Fier, ca: gresia de Gura Văii, calcarele urgoniene din Cazanele Dunării, granitul de Ogradena, gabbroul de Iuti, serpentinite de Tisoviţa şi Plavişeviţa.
Datorită bogăţiei avifaunistice, cursul Dunării din zona Porţile de Fier este declarat Sit Natura 2000. Putem admira exemplare rare, dar şi comune ale speciilor ce se găsesc în Defileu.

La muzeu aflăm toate datele despre hidrocentrală: Sistemul este compus din două centrale hidroelectrice despărţite de barajul deversor, cu o lungime de 441 m şi 14 guri deversoare, înălţimea barajului fiind de 74 m. Lacul de acumulare format are peste 2 miliarde metri cubi apă şi o lungime de 120 km. Trecerea vapoarelor se face prin cele două ecluze construite simetric faţă de axul barajului. Sistemul de ecluzare este în două trepte după principiul vaselor comunicante (diferenţa de nivel a apei este de 30 m).
În urma formării lacului de acumulare, au fost strămutate 7 localităţi pe malul sârbesc şi 10 localităţi pe malul românesc.

Turul în Muzeul Hidrocentralei Porţile de Fier I se termină cu partea cea mai interesantă, coborârea în Sala turbinelor. Aici, turiştii pot vedea cele 6 turbine Kaplan, cu o putere instalată a fiecăreia de 194,5 MW. Greutatea unei turbine este de 3680 t. Axul turbinei are o lungime de 18 m şi 71,5 rotaţii pe minut. La capătul inferior al acestuia se găseşte asamblat butucul cu cele 6 pale (20 t fiecare pală. Rotorul generatorului are 600 t greutate şi 14 m diametru. Căderea medie de apă este de 27,5 m, iar debitul necesar fiecărei turbine este de 800 m3/s. Curentul produs de turbine trece la cele 6 transformatoare ridicătoare de putere, apoi este transmis la staţiile de conexiune. Hidrocentrala de la Porţile de Fier I este cea mai mare din România, producând 50% din hidroenergia ţării.

Sistemul Porţile de Fier I este una din cele mai mari construcţii hidrotehnice din Europa şi cea mai mare de pe Dunăre.