Muzeul Etnografic „Haszmann Pal”

Muzeul Etnografic “Haszmann Pal” se află în satul Cernat, sat ce a fost pentru prima dată atestat documentar în anul 1332. 

 

Muzeul etnografic este găzduit în Conacul Domokos ce a aparţinut lui Gyula Damokos, clădire ce poartă amprenta stilului clasicist, ridicată în anul 1831. Datorită valorii sale arhitecturale, clădirea a fost înscrisă pe lista monumentelor istorice ale judeţului Covasna. 

 

Muzeul etnografic poartă, în semn de respect, numele fondatorului său, Haszmann Pal (1902-1977), pedagog şi colecţionar de artă populară.  

De-a lungul timpului, conacul ajunge într-o stare deplorabilă, iar între anii 1950-1970, i se hotărăşte soarta de către liderii locali şi autorităţile de stat, şi anume de a fi transformat în muzeu. Conacul are şi un teren aferent de 2 ha, pe care erau amenajate un parc şi o grădină. 

 

Muzeul a luat fiinţă având la bază colecţia lui Hasymann Pal, constituită dintr-un număr mare de obiecte, peste 8000, de la piese arheologice, numismatice, documente, obiecte legate de ocupaţiile tradiţionale, port popular, mobilier pictat, ţesături şi broderii tradiţionale, ceramică populară la cărţi vechi, fotografii, tipărituri. Acesta şi-a donat colecţia Muzeului Naţional Secuiesc, cu specificaţia să-i fie creată o secţie de sine stătătoare pentru a o adăposti. De asemenea, aceasta se va afla în continuare în custodia membrilor familiei şi a urmaşilor acestora. Astfel că, în data de 25 februarie 1973, muzeul este deschis publicului.

 

 

Expoziţia de bază a muzeului este adăpostită în conacul Domokos şi zugrăveşte istoria spirituală şi culturală a localităţii şi a regiunilor din apropiere. Obiectele expuse aici sunt de o mare varietate, de la piese de mobilier secuiesc, obiecte de ornament sculptate, cahle din diverse regiuni (Târgu Secuiesc, Albiş, Breţcu etc) la articole vestimentare tradiţionale, broderii şi ţesături, precum şi ustensilele care au stat la baza creării lor. 

 

În curtea muzeului, există o expoziţie în aer liber, amenajată în perioada interbelică, constituită din case şi porţi secuieşti. Vizitatorul poate admira o casă din zona Vărghiş cu acoperiş cu draniţă de datează din anul 1690, casă de la Belani, ce datează din anul 1726 sau casă din zona Albiş, ce datează din perioada 1785-1790, ridicată din bârne şi cu tindă într-un colţ şi multe alte clădiri cu specific secuiesc. Nu lipsesc porţile secuieşti de o mare frumuseţe şi fineţe artistică, cel mai vechi exemplar datând din anul 1761, aparţinând familiei Miskolczy de la Pava. Mai este expusă şi o colecţie interesantă de grinzi sculptate. 

 

Din colecţia muzeului mai face parte şi colecţia dedicată uneltelor şi maşinilor agricole reprezentată de diverse motoare stative cu un singur cilindru, motoare mobile, pluguri, grape, utilaje de recoltat cartofi, garniture pentru maşini de treierat şi multe altele. 

O altă colecţie este cea de piese din industria fontei, recunoscută, de altfel, pe plan internaţional, care cuprinde sobe din fontă, obiecte de uz casnic, obiecte bisericeşti, obiecte de podoabă etc. Această colecţie este una dintre cele mai bogate din Ţinutul Secuiesc. 

O colecţie interesantă este şi cea de instrumente de redare şi transmisie a sunetului, inaugurată în anul 2004. Colecţia este constituită dintr-o gamă variată de radiouri funcţionabile de marcă, precum Standard, Orion, Grundig, Tesla etc, gramofoane, patefoane şi aparate de telecomunicaţie.