Muzeul de Istorie şi Etnografie din Bicaz

De ce sa vezi acest obiectiv?

Pentru că este un muzeu reprezentativ al zonei Văii Bistriţei, care prezintă evoluţia comunităţilor care au trăit de-a lungul acestei zone, precum şi informaţii despre barajul Bicaz, cel mai mare baraj de greutate de pe râurile interioare ale României !

• Este în Bicaz, Județ Neamţ
• Anul construcţiei: 1908-1912
• Anul înfiinţării: 1958
• Deschis turiștilor cu taxă de vizitare. 

• Constructor/ Autor: arhitect Carol Zane
• Cod monument Istoric: NT-II-m-B-10588
• Condiții de vizitare: conform programului de vizitare

Muzeul de istorie şi etnografie de la Bicaz a luat fiinţă în anul 1958, în urma cercetării complexe efectuate de Academia Română, în zona lacului de acumulare al hidrocentralei „Dimitrie Leonida” de la Bicaz. Clădirea care găzduieşte muzeul este fostul Teatru sătesc „Ion Kalinderu”, construită între anii 1908-1912 şi declarată monument istoric în anul 2010. 

Expoziţia este împărţită în trei spaţii diferite care ilustrează istoria monografică a Văii Bistriţei, precum şi cele 102 de picturi donate de pictoriţa Iulia Hălăucescu, reprezentantă a realismului socialist.

Primul spaţiu al expoziţiei zugrăveşte istoria Văii Bistriţei, începând cu comunităţile paleolitice care au locuit de-a lungul acestei zone, conform descoperirilor realizate la Bistricioara, Lutărie, Dârţu, Bofu Mic, Bofu Mare şi Cetăţica de pe Ceahlău. Sunt expuse piese muzeistice şi de la Palatul Cnejilor, una dintre cele mai importanta staţiuni arheologistice din zonă.

Sunt prezentate şi bisericile medievale de pe Valea Bistriţei, participarea localnicilor la războiul de independenţă, înfiinţarea Domeniilor Coroanei Bicaz şi Borca, participarea la războiul de întregire naţională etc. De asemenea, vizitatorul află informaţii despre activitatea inginerului Dimitrie Leonida (1883-1965), cel care a proiectat barajul de la Bicaj. În Bucureşti, în Parcul Carol există un muzeu care-i poartă numele, înfiinţat de acesta cu scopul de a funcţiona ca o şcoală şcoală a şcolilor, unde oricine poate vedea sau acţiona mecanisme.

A doua secţiune prezintă evoluţia colectivităţilor umane de pe Valea Bistriţei, inclusiv, ocupaţiile de bază ale locuitorilor, precum vânătoarea, pescuitul, albinăritul, păstoritul, agricultura, plutoritul, lucrul la pădure, culesul fructelor de pădure etc.
Nu lipsesc nici piesele de mobilier ţărănesc, elemente de costum popular sau diverse ţesături.

Al treilea spaţiu este destinat expoziţiilor temporare de artă plastică şi istorie.