Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa

De ce să vezi acest obiectiv?

Pentru că este unul dintre cele mai bogate muzee de istorie ale ţării noastre.

• Este în Constanţa, Județ Constanţa
• Construit în 1877
• Deschis turiștilor cu taxă de vizitare.

Cu o istorie de peste 100 de ani, Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa expune piese unice în lume…

• Constructor/ Autor: autorităţile locale
• Cod monument Istoric:
• Condiții de vizitare: în timpul programului

Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa a fost construit în 1879 şi apoi a fost refăcut de Vasile Pârvan în 1911. Istoria muzeului se împarte în trei etape semnificative: perioada 1878 – 1957 – cea mai tulbure; apoi, 1957 – 1977 şi din 1977 până în prezent.

În 1877, oraşul era în plină extindere. Odată cu lucrările, s-au descoperit însemnate vestigii ceramice, statuare, epigrafice, numismatice etc., toate atestând locul anticului Tomis în istoria veche a ţării. Multe dintre piese făceau parte din colecţii particulare. Aşa că autorităţile au decis şi au propus, în 1878, Academiei Române ca materialele arheologice adunate la Prefectură, să formeze un muzeu. Propunerea a prins contur, iar muzeul s-a înfiinţat în curtea prefecturii. Ziarele locale promovau muzeul constănţean, iar locuitorii au început să doneze piesele descoperite întâmplător. Însă, incendiul din anul 1882, care a distrus Palatul Prefecturii, a cauzat şi dezorganizarea muzeului. Obiectele salvate au fost mutate în pavilionul din grădina publică. Între 1881 şi 1908, Grigore Tocilescu a strâns şi publicat peste 600 de inscripţii. Toate monumentele găsite de el au fost duse la Bucureşti, în timp ce Constanţa voia să consolideze poziţia muzeului local, printr-un act al Ministerului, numai că Grigore Tocilescu refuză. Abia în 1906, G. Gr. Cantacuzino autorizează, prin Ordinul nr. 36349/ 11 iulie 1906, să se formeze la Constanţa un Comitet care să se ocupe de reorganizarea Muzeului. Actul este trimis spre avizare directorului Muzeului Naţional de Antichităţi, care nu-l semnează.

În 1911 Vasile Pârvan, venit la conducerea Muzeului Naţional de Antichităţi, înaintează un raport Ministerului Cultelor şi Instrucţiunii Publice în care pune din nou problema înfiinţării unui muzeu la Constanţa şi obţine un aviz favorabil. Muzeul, în sfârşit, se înfiinţează oficial şi legal. Profesorul  I. Ghibănescu a fost numit custode al muzeului cu data de 29 septembrie 1912. El a supravegheat construcţiile din oraş şi a colectat toate vestigiile. Reuşeşte să facă din muzeu o instituţie independentă mutându-l într-o clădire din parcul comunal, dată de Primărie. Muzeul se putea vizita între orele 14 şi 16.30, numai joia şi duminica.
În 1915, Vasile Pârvan a început săpăturile la  zidul de incintă al Tomisului. Aici s-au descoperit monumente arheologice care au îmbogăţit patrimoniul muzeului care, încă, nu avea un spaţiu adecvat, continuând să funcţioneze în chioşcul din parc.

Dar a început războiul, perioadă total nefavorabilă instituţiei. Totul trebuia luat de la capăt. Abia în 1928, muzeul a fost organizat în aripa stângă a Primăriei. Porţile şi le-a deschis în 1930. În 1935, când a început clasificarea pe epoci istorice, a devenit o instituţie organizată pe criterii ştiinţifice.
Colecţiile au crescut permanent prin descoperiri şi donaţii, ridicându-se problema spaţiului. Dar a venit al doilea război, iar muzeul şi-a încetat activitatea. După 1945 s-a acordat o atenţie deosebită conservării pieselor şi punerii în valoare a tezaurului arheologic al Constanţei. Piesele au fost restaurate în următorii ani, s-au recuperat piesele de la Muzeul Naţional de Antichităţi din Bucureşti, s-a făcut inventarul patrimoniului.

Din 1958, începe o nouă etapă a muzeului: a fost reorganizat de către Vasile Canarache, cercetător principal la Institutul de Arheologie al Academiei Bucureşti. Acum s-au pus în plan şi alte proiecte, printre care şi Acvariul – instalat în anexa Cazinoului sau extinderea muzeelor din Mangalia, Adamclisi şi Histria. Muzeul de Istorie se mută în noul sediu, unde are expoziţia de bază, laborator de restaurare, bibliotecă şi mobilier modern. Muzeul devine unul profesionist. În 20 de ani a devenit o instituţie de renume mondial, care povestea istoria de la începuturi până în evul mediu.

O a treia etapă începe în 1977, când se inaugurează, pe 25 decembrie, Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa. Spaţiul expoziţional ocupă trei nivele: parter şi două etaje. Parterul adăposteşte sala Tezaurului, cu piese unicat: vase pictate cu figuri negre (sec. VII-VI î.Hr.), statuete de lut ars de tip Tanagara, piese neolitice din culturile Hamangia și Gumelnița, unelte agricole din perioada sclavagistă, sarcofage datate ca aparținând secolelelor I – III, amfore greco-romane, colecţii de podoabe, statui şi statuete din marmură reprezentând zeități grecești, statuia „Sarpele Glykon” (sec. al III-lea d.Hr.), lucrat în marmură albă, monede gravate cu regii sciți (sunt cele mai renumite).

La etajul I găsim, cronologic, istoria veche şi medievală a Dobrogei, cu piesele cele mai importante statuetele „Gânditorul de la Hamangia” şi „Femeia şezând” (Cultura Hamangia – epoca neolitică), vase ceramice ale Culturii Gumelniţa şi Boian. Iar la etajul II continuă istoria modernă. Tot aici mai sunt şi câteva expoziţii tematice.

Muzeul deţine un patrimoniu de peste 430.000 de obiecte care datează din paleolitic până în epoca modernă.