Muzeul de Istorie – Casa Altemberger

• Este în Sibiu, judeţ Sibiu
• Construită în secolul al XIII-lea
• Inaugurat în 1968
• Deschis turiștilor cu taxă de vizitare.

Muzeul de Istorie din Sibiu deţine un tezaur semnificativ, care reface istoria oraşului şi este găzduit de Casa Altemberger, unul dintre cele mai reprezentative monumente gotice din Europa…

• Constructor/ Autor: Thomas Altemberger
• Cod monument Istoric: SB-II-m-A-12134
• Condiții de vizitare: ghid

Casa Altemberger-Pempflinger, denumită după primul său proprierar, a fost cumpărată în 1545 de către oraş pentru a o transforma în Primărie. Deci, aici a funcţionat Primăria Sibiului timp de 400 de ani, până în 1948. Apoi, au avut loc ample lucrări de restaurare şi reamenajare, în 1967-68, pentru următoarea ei destinaţie: Muzeul de Istorie. În cadrul acestor restaurări s-au putut afla detalii în plus despre clădirea veche, precum etapele de construcție, aspectul inițial al turnului locuință și reconstrucția etajului superior. Se pare că cea mai veche parte a casei, turnul-locuinţă, a fost ridicată în secolul al XIII-lea. Are zece unităţi arhitecturale, iar, împreună cu turnul de apărare, alcătuieşte un impresionant ansamblu gotic civil, unic în Europa de Sud-Est.

Încă de la intrare, vizitatorii pot admita în curtea muzeului figurile decorative, numite Hermanni, după legendarul fondator Hermann. Figurile înfăţişază orăşenii de la sfârşitul secolului al XVII-lea, pe tipologii: vindecătorul, cavalerul, bancherul, măcelarul, crâşmarul, infanteristul, studentul, primarul şi menestrelul. Intrând în a doua curte a muzeului, Grădina Martirilor, se află sculpturi – patru console ale loggiei cu portrete în piatră ale unor bărbaţi, executate în detaliu, foarte fin, decorând spaţiul cu elemente renascentiste.

Expoziţia permanentă prezintă, tematic, istoria locală începând din Paleolitic: cum trăiau oamenii în peşteri până la locuinţele medievale. Corelate cu modurile de viaţă şi perioadele sunt activităţile specifice epocilor, de la vânat şi lupte, la ritualuri religioase. De asemenea, sunt prezentate şi marile evenimente ale vremii, precum cele ale secolelor XVIII-XX.

Prima secţiune a muzeului este intitulată ” Lapidarul Antic”, se desfăşoară în cinci săli şi conţine numai exponate din piatră din perioada romană din secolele II-III d. Hr.: statui, inscripţii, altare, coloane, monumente funerare. Cel mai interesant exponat este statuia din marmură a zeiţei Hekate. Una dintre săli este rezervată cultului zeului Mithras şi imită un templu, cu altare, statui, inscripţii şi altele, iar altă sală – zeului Jupiter.

Secţiunea „Arme şi armuri” expune armamentul şi echipamentul militar într-o varietate impresionantă: piese de echipament militar şi harnaşament din epoca medievală, spade medievale, dăgi, pumnale, halebarde, lănci, buzdugane şi bice de luptă. În cadrul expoziţiei mai sunt arme orientale şi arme de foc, prezentate evolutiv.

Expoziţia „Mişcarea naţională a românilor din sudul Transilvaniei” aminteşte şi evocă personalităţi şi evenimente precum anul revoluţionar 1848, înfiinţarea Astrei, Dieta de la Sibiu din 1863, înfiinţarea Partidului Naţional Român în 1869, Memorandumul 1892-1894, unirea de la 1 Decembrie 1918.

Mai departe, „Evoluţia comunităţilor umane în sudul Transilvaniei” prezintă evoluţia comunităţii din paleolitic pâna în perioada medievală. Sunt expuse, pe rând, locuirea în peşteră – cu cele trei funţii ale ei: spaţiul domestic, spaţiul de vânătoare şi spaţiul sacru; habitatul neolitic – reconstituit cu ajurorul unui bordei Starčevo-Criş, a unui atelier de cioplit piatra şi a unei locuinţe de suprafaţă; elemente de viaţă eneolitică – un complex de locuire şi un atelier de olar; spaţiul relevant pentru epoca bronzului, cu un depozit de bronzuri. Apoi urmează perioada dacică, reprezentată printr-o locuinţă, un atelier de fierar, un sanctuar. Locuinţa romană, villa rustica, este prezentată cu anexa gospodărească, turnul de observaţie şi curtea. Expoziţia se încheie cu prezentarea interiorului unui cămin medieval, mobilat cu şemineu, blazoane, stâlp central şi bovindou.

O parte şi mai atractivă o reprezintă „Sticla în Transilvania”, cu cele mai importante repere ale ei în timp. Organizată în două săli, în prima se descrie procesul de producere: de la materia primă la produsul final. Etapele sunt ilustrate prin descoperiri arhelologice. Exponatele constau în vase farmaceutice, ornamente din sticlă, fragmente de creuzete, forme de suflat, dar şi cuptorul de la Porumbacu, reconstituit. În a doua sală, vizitatorii pot vedea produse finite din sticlă realizare de-a lungul timpului: unelte, podoabe, ferestre, oglinzi.

Urmează „Breslele sibiene”, dezvoltate în Sibiu odată cu cele din alte oraşe săseşti şi central-europene. În 1376, existau în sibiu 19 bresle. Numărul lor a crescut pâna la 40, în 1780. Colecţiile Muzeului Bruckental deţin peste 2.000 de piese ale breslelor şi calfelor, datate între secolele XVI-XIX: însemne, sigilii, obiecte reprezentând marca, materiale.

„Magistratul Sibiului”, organizată în sala în care se ţineu şedinţele de consiliu, expune activitatea Primăriei ce s-a aflat aici, din 1545 până în 1948, prin piese ce au aparţinut membrilor – pelerină de senator, pelerină şi pălărie de centumvir, urna de vot, fotoliul oratorului, sigilii ale unor primari, comiţi sau oratori – tablouri, grafică, steaguri, documente.

Ulrima parte a Muzeului de Istorie este reprezentată de secţiunea „Monede şi medalii”, care constituie întreg tezaurul numismatic în aur din posesia Muzeului Bruckenthal. Cele mai multe monede provin din moştenirea lăsată de către îndemeietorul muzeului, baronul Samuel von Brukenthal. Celelalte au fost achiziţionate sau primite ca donaţii, în timp. Valoarea colecţiei este imensă, nu numai prim material, ci şi prin raritatea pieselor.

Încă de la sfârşitul secolului al XIX-lea, Muzeul Naţional Brukenthal a început să-şi dezvolte un tezaur de obiecte din metale preţioase: argintărie laică şi liturgică, podoabe şi bijuterii. În acest fel, s-a dezvoltat nucleul reprezentat iniţial de cabinetul de numismatică al Baronului Samuel von Brukenthal. Colecţia tezaur cuprinde aproximativ 1.000 de piese de argintărie, dintre care 120 sunt liturgice, aproximativ 100 sunt laice, 655 sunt podoabe şi bijuterii şi peste 200 sunt piese pentru servirea mesei.

Sursa: sibiuplace.ro