Muzeul de Etnografie şi Istorie

• Este în Vişeu de Sus, Judeţul Maramureş
• Deschis în 2003
• Deschis turiştilor cu taxă de vizitare.

Muzeul de Etnografie şi Istorie prezintă structura etnicăa populaţiei locale prin peste 1.100 de piese expuse…

• Autor: Profesori de istorie, Prof. Ion Telman, Dr. Mihai Dancus
• Cod monument Istoric:

Muzeul de Etnografie şi Istorie îşi are începuturile în anii 1970, când profesorii de istorie au început să adune colecţii de obiecte istorice şi etnografice la şcolile generale nr. 7, Ana Mihalte, nr. 1, Alberta Igna şi Domnica Sabadâş şi la Liceul Ion Telman, unde s-a amenajat şi un mic muzeu într-o sală de clasă.

Cu această bază s-a realizat un muzeu al oreşului în 1980. Însă acesta nu a rezistat crizei economice comuniste din 1985 – 1989, pierzându-se clădirea, care a aparţinut unor etnici germani, iar mare parte a pieselor s-au pierdut şi cele care au rămas s-au depozitat în condiţii improprii. Colecţia ramasă a intrat în custodia profesorului Ion Telman, colaborator al Muzeului Maramureşean din Sighetu Marmaţiei. El a continuat să o îmbogăţească cu obiecte aduse de elevi din „podul bunicilor” lor.

După 1990, Primăria a decis reînfiinţarea muzeului. Împreună cu Dr. Mihai Dancus, directorul Muzeului Maramureşean din Sighetu Marmaţiei, Consiliul Local şi Primaria oraşului au renovat şi reamenajat, în 2001, actualul spaţiu prin implementarea unui proiect Phare. Apoi a urmat refacerea colecţiilor, restaurarea obiectelor, achiziţii şi donaţii.

La 1 Decembrie 2003, de ziua Marii Uniri a românilor, Muzeul de Etnografie şi Istorie şi-a deschis porţile. Fondul muzeistic cuprinde peste 1.100 de piese, din care aproape 800 sunt în expozitţa permanentă. Cu acestea, este reprezentată structura etnică a populaţiei locale, specificul românesc, german, maghiar, ucrainean.

Muzeul are la parter sala de istorie, cu o suprafată de 40 mp, iar la etaj este expoziţia de etnografie, extinsă pe 70 mp. Muzeul mai are o sală de 20 mp pentru obiectele de cult, precum şi o terasă de 30 mp pentru expunerea obiectelor muzeale mai mari.

Secţia de istorie conţine:

• obiecte şi ilustraţii (reproduceri de documente, fotografii), dispuse în cinci vitrine şi pe nouă panouri de sticlă, s-a înfăţişat o sinteză a istoriei locale;

• piese arheologice (silexuri, topoare şi brăţări de bronz, fragmente ceramice din epoca metalelor şi cea medievală);

• citat din diploma regală a lui Ludovic I al Ungariei, din 2 februarie 1365, cu atestarea documentară a pertinenţelor moşiei Cuhea, între care şi cele două Vişaie;

• monede romane, poloneze, austriece, româneşti;

• documente legate de prezenţa elementului german în Vişeu;

• fragment din Registrul de botezuri al Bisericii romano-catolice, unde apar înregistrate primele naşteri de copii germani (în 1790) din localitate, cufăr german de călătorie etc.;

• documente cu familii nobile din Vişeu şi din satele din jur;

• documente ale Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918 şi poze cu delegaţii din zonă care au participat la Adunarea de la Alba Iulia;

• imagini din oraş şi de pe Valea Vaserului în perioada interbelică;

• personalităţi locale, viaţa culturală şi religioasă;

• imagini cu etniile din localitate.

Secţia de etnografie este întinde în două săli: în prima, sunt poze vechi şi obiecte de lemn, care ilustrează principalele ocupaţii ale locuitorilor: agricultura, păstoritul, lucrul la pădure, prelucrarea cânepii şi a lânii, arta populară şi ceramica, iar într-o vitrină închisă, sunt prezentate elementele portului popular ale etniilor ce au convieţuit în această zonă. În cealaltă sală, sunt prezentate elemente ale vieţii culturale şi religioase a locuitorilor zonei.

Piesele expuse în această secţiune cuprind:

• la agricultură: îmblăciul, sapa de laz, plugul de lemn, jugul de la carul cu boi, piua pentru ulei, ştiubeiul pentru albine, hrebănul şi coşul pentru cules afine;

• la păstorit: cofe, doniţe, linguri şi polonice de lemn, carâmbul-pentru măsurarea cantităţii de lapte mulse la ruptul sterpelor, jintălău, trâmbiţă, fluier, botă;

• la lucrul la pădure (poze cu plutăritul clasic pe Valea Vaserului, Vişeu şi Tisa, ţapine, topoare, unelte de făcut draniţe, de scobit coveţi etc.);

• în sectorul obiectelor casnice şi al artei populare: căni de diferite mărimi, blide, linguri, sălăriţe, piperniţe, lingurare şi blidare, ploşte, ladă de zestre, poze cu interioare vechi de case;

• la sectorul dedicat prelucrării cânepii şi a lânii: maşină de tors, caier, vârtelniţă, sucală, meliţă, urzoi, stative, fuse, suveici, fiare de călcat:;

• în vitrina portului popular: 10 manechine (bărbat-femeie, mire-mireasă, copil-fetiţă, neamţ-nemţoaică, ungur-unguroaică), cu elementele portului lor tradiţional: gubă, cioareci, lecric, pieptar bărbătesc şi femeiesc, zadie, opinci de oargă, de gumă şi de lemn, mânecari, zgărdane;

• la secţiunea religiei: icoane pe sticlă, unele vechi de peste un secol şi icoane pe lemn, cărţi religioase tipărite la Blaj şi Bucureşti în secolele XVII – XX, crucifix romano-catolic de la 1912, colecţie de pecetare (55 la număr), un set de costume pentru Viflaim, o procesiune ce se desfăşoară în zonă în perioada Sărbătorilor de Crăciun.