Muzeul de Etnografie si Arta Populara Baia Mare

• Este in Baia Mare, Județul Maramureş
• Inaugurat în 1978
• Deschis turiștilor cu taxă de vizitare.

Muzeul de Etnografie şi Artă Populară din Baia Mare a fost înfiinţat din dorinţa de a prezenta publicului frumuseţea, originalitatea, bogăţia şi valoarea artistică a artei populare din nordul României…

• Cod monument Istoric: (Muzeul Satului): MM-II-a-A-04433
• Condiții de vizitare: conform orarului

Începuturile instituţiei şi ale activităţii muzeale din Baia Mare datează din 1899 când a luat fiinţă în localitate Asociaţia Muzeală Băimăreană. Obiectele deţinute de membrii acesteia au stat la baza înfiinţării primelor colecţii ale muzeului băimărean. Iniţiatorii instituţiei considerau că muzeul trebuie să includă diverse secţii: bibliotecă, secţia de istorie, secţia de etnografie şi secţia de ştiinţele naturii. Al Doilea Război Mondial a întrerupt activitatea muzeală la Baia Mare, reluată în 1950 când se punea un accent deosebit pe secţia de istorie. Aprobarea înfiinţării unei secţii de etnografie şi artă populară a venit în 1964, primul muzeograf al acestei secţii noi înfiinţate fiind Laura Sârbu.

Numărul pieselor etnografice a depăşit, la scurt timp după crearea secţiei, 1000 de obiecte. În 1968 obiectele etnografice au fost aranjate pe colecţii; tot în acest an s-a dat startul unei intense activităţi expoziţionale şi de cercetare sistematică a fenomenelor culturii materiale populare din zonele etnografice ale nordului României. Astăzi, patrimoniul muzeului este alcătuit din peste 7000 de piese, o bună parte dintre ele având valoare de tezaur.

În 1978 a fost inaugurat Muzeul Pavilionar de Etnografie şi Artă Populară. Expoziţia prezintă ocupaţiile tradiţionale, meşteşuguri populare, instalaţii tehnice, obiecte de port popular, obiecte de cult din patru zone etnografice: Maramureş, Lăpuş, Chioar şi Codru. Se remarcă în mod deosebit următoarele colecţii: colecţia de linguri păcurăreşti (cea mai veche piesă datează din 1734), colecţia de căuce, de cântare, instalaţiile tehnice (dintre care fac parte presa pentru faguri din 1878 şi presa pentru struguri din 1861).
La fel de impresionante ca formă, vechime şi creaţie artistică sunt piesele ce aparţin numeroaselor centre ceramice care au funcţionat în nordul României. Totodată, remarcabile sunt icoanele pe lemn şi pe sticlă, dar şi colecţia de pecetare a preotului Mircea Antal din Breb.

Un al doilea muzeu creat de colectivul Secţiei de Etnografie din Baia Mare este Muzeul în aer liber sau Muzeul Satului. Acesta ocupă un spaţiu de 12 hectare, pe Dealul Florilor şi este dispus în jurul bisericii din lemn aflată deja în locul precizat. Gospodăriile amenajate de muzeografi sunt reprezentative pentru cele patru zone etnografice din nordul României, cunoscute de-a lungul timpului ca ţări: Ţara Chioarului, Ţara Lăpuşului, Ţara Codrului şi Ţara Maramureşului.

Muzeul în aer liber a fost inaugurat în 1984. Totodată, s-a încercat remontarea gospodăriilor în funcţie de ocupaţia principală a locuitorilor din zona lor de provenienţă. Sunt prezentate astfel: gospodării de agricultor din Ţara Lăpuşului, gospodărie de viticultor din subzona Baia Mare, gospodărie de pomicultor din Ţara Maramureş, nefiind omise nici instalaţiile tehnice specifice precum oloiniţele, pivele, vâltorile şi morile acţionate de apă.