Muzeul de Etnografie din Radauti

Muzeul de etnografie „Samuil şi Eugenia Ioneţ” din Rădăuţi este găzduit într-o clădire monument istoric, a cărui arhitectură prezintă influenţe austro-ungare, fiind ridicată în anul 1860. Muzeul de etnografie a fost înfiinţat în anul 1934, ceea ce-l face să fie cel mai vechi muzeu cu specific etnografic din Nordul Bucovinei. 

 

Muzeul a fost înfiinţat sub numele „Muzeul de Antichităţi şi Etnografie”, de către un grup de intelectuali din localitate, din care făceau parte şi cei doi soţi, Samuil şi Eugenia Ioneţ, însă colectarea primelor obiecte pentru muzeu a început în anul 1920. 

Prima expoziţie s-a desfăşurat în casa familie Ioneţ în anul 1926 şi cuprindea o colecţie bogată de obiecte adunate de aceştia din satele Buvovinei. Ulterior, expoziţia a fost mutată în şcoala unde Samuil Ioneţ a fost director între anii 1928-1933, actuala Şcoală Generală Nr. 4. 

 

Abia în anul 1934 a avut loc inaugurarea oficială, desfăşurată, de data aceasta în clădirea actualei primării. În anul 1944, colecţia ajunsese la un număr impresionant de aproximativ 10.000 de obiecte, însă soarta a făcut ca acestea să fie confiscate de Armata Sovietică, în timpul celui de-al doilea Război Mondial. O parte din colecţie poate fi văzută în prezent la Muzeul Etnografic din Chişinău. 

Acest eveniment trist nu a însemnat renunţarea la muzeu, ci în anul 1948, a fost redeschis de către Samui Ioneţ şi Vasile Fundu. 

 

În anul 1970, muzeul îşi schimbă din nou locaţia, mutându-se în clădirea actuală. Expoziţia actuală a fost deschisă în anul 1976, având ca subiect central tehnicile populare din Nordul Moldovei. Colecţia a ajuns în timp la un număr de aproximativ 8.000 de obiecte, însă expuse fiind doar 1000, celelalte aflându-se în patru depozite. Cele 8000 de obiecte sunt structurate în 13 colecţii.   

 

Patrimoniul muzeului este constituit din veşminte populare din timpul primului război mondial şi a doua jumătate a sec. al XIX-lea, ţesături, scoarţe, traiste, cusături, obiecte de ceramică, sculpturi în lemn, ustensile casnice şi piese de mobilier din lemn, ceramică neagră de Margină, de Kuty, piese de mobilier, picturi de şevalet în ulei,

 

Muzeul deţine şi o colecţie de ouă încondeiate. Mai mult, patrimoniul este constituit şi din colecţii de tipărituri vechi scrise în limbile greacă, latină, germană sau slavă veche şi manuscrise valoroase („Octoih” din 1976 şi 1778, „Adunarea cazaniilor” din 1973, „Biblia de la Blaj” din 1795), icoane din sec. XVIII-XIX („Încoronarea Fecioarei Maria” care a aparţinut domnitorului Alexandru Ioan Cuza), picturi, instrumente muzicale, precum şi o bibliotecă de 4.000 de volume. 

 

Merită menţionat faptul că 35 din tipăriturile vechi sunt incluse în patrimoniul naţional. 

 

Muzeul prezintă şi principalele îndeletnici tradiţionale din Bucovina, precum olăritul, ţesătoria, sumănăritul, cojocăritul expunând ustensilele şi instalaţiile tehnice populare corespunzătoare; de la roţi ale olarului, cuptoare de ars, procesul de colorare prin mijloace vegetale, la râşniţă, moară de mână etc.

 

În cadrul muzeului este amenajat un atelier de olărie unde lucrează Florin Colibaba, urmaşul meşterului Constantin Colibaba, atelier care a fost inclus pe Lista monumentelor istorice din judeţul Suceava în anul 2004.