Muzeul Ţărăncii Române din Maramureş

• Este în Dragomireşti, Judeţul Maramureş
• Clădirea construită în 1721; muzeul deschid în 2001
• Deschis turiştilor cu taxă de vizitare.

Muzeul Ţărăncii Române din Maramureş aduce un omagiu femeii în toate ipostazele ei de mamă, bunică, soţie, soră sau prietenă, pentru rolul primordial pe care îl are în dezvoltarea vieţi umane…

• Constructor/ Autor: Nicoară Timiş
• Cod monument Istoric:
• Condiţii de vizitare: ghid

Muzeul Ţărăncii Române din Maramureş a fost inaugurat în 2001. Casa în care se află acest muzeu a fost construită în anii 1720-1721, din din piatră, lemn de molid şi chirpici, fiind cea mai veche construcţie de pe întreaga Vale a Izei. Casa a aparţinut Ilenei Chis care şi-a exprimat dorinţa ca după moartea ei casa să fie transformată în muzeu. Nicoară Timiş, cu sprijinul Primăriei din localitate, a pus bazele muzeului.

Muzeul este unic în ţară, fiind singurul dedicat femeii. Aici poţi vedea valorile materiale ce ilustrează obiceiurile zonei.

Înainte de a intra în muzeul, treci pragul măreţii porţi maramureşene, pe care este sculptată istoria locului prin semne şi simboluri. Pe unul dintre stâlpi se regăsesc o mireasă şi două druşte, cocoşul – simbolul Dragomireştiului – steagul dacilor, lupoaica cu Romulus şi Remus, femei lângă un leagăn.

La intrarea în curtea micuţă, în partea dreaptă, este un ansamblu de statui din lemn, care arată femeia în diferite ipostaze ale vieţii: copilă, fetişcană, femeie, mamă, bunică. În mijlocul curţii, se află copac din care au rămas doar crengile, specific zonei, împodobit cu oalele din gospodarie.  Cu cât o familie este mai bogată, cu atât numărul oalelor este mai mare. Obiceiul care s-a păstrat până azi spune că, dacă în vârful copacului stă o oală de culoare roşie, atunci este o fată de măritat.

Tot în curte, se află o troiţă de lemn şi un fus „cu ţurgalău”, un obiect cu o legendă interesantă. Legenda spune că un băiat voia iubirea unei fete. El i-a făcut cadou acest ţurgalău şi i-a spus că, dacă vreodată va găsi piesa care, odată scoasă din fus, îl va destrăma, ei doi se vor despărţi. Fata nu a găsit piesa, dar s-a îndrăgostit de băiat şi au rămas împreună.

Muzeul expune o serie de obiecte casnice, unelte, îmbrăcăminte şi alte elemente decorative printre care:

• obiecte de uz casnic;

• obiecte specifice obţinerii ţesăturii din cânepă, in şi lână;

• cuptorul de gătit, care serveşte cu ca loc de odihnă;

• costume populare;

• zestrea fetei, obligatorie în trecut pentru o fată de măritat. Cuprinde cergi ţesute la război, oale, cearşafuri, perini – toate în culori deosebit de vii şi cu motive florale sau geometrice diferite, în funcţie de zonă, specifice Maramureşului;

• colaci specifici anumitor sărbători şi obiceiuri: colacul mirelui, stolnic de Crăciun şi de Anul Nou, pasca, cozonacul, prescuri, colaci;

• măşti folosite la diferite sărbători de flăcăii satului;

• artizanatul, unde există expoziţie cu vânzare. La cererea turiştilor, se pot fotografia îmbrăcaţi în costumele populare.

Muzeul aduce un omagiu femeii pentru rolul pe care îl are în societate şi familie, fiind un stâlp de bază în păstrarea credinţei, tradiţiilor, portului popular şi a obiceiurilor tradiţionale.