- Este în Iaşi, judeţ Iaşi
- Construit între anii 1924-1927
- Îl puteţi vizita în Piaţa Naţiunii, Iaşi.
Monumentul Unirii din Iași este o operă de artă închinată Unirii provinciilor româneşti cu România din anul 1918. A fost realizat de principesa Olga Sturdza şi inaugurat în anul 1927…
- Autor: sculptoriţa Olga Sturdza
- Cod monument Istoric:
La data de 1 august 1924, principesa Olga Sturdza a adresat o scrisoare către Primăria municipiului Iași, prin care își exprima intenția de a dona orașului Iași un monument de marmură simbolizând Marea Unire din 1918:
„Ascultând îndemnul cu deosebire scump cugetelor românești de a se vedea înălțându-se în Iași un monument comemorând Marea Unire, care aici s-a înfăptuit, am onoarea a vă aduce la cunoștință că de aproape cinci ani lucrez la un grup alegoric, înfățișând alipirea provinciilor la sânul Patriei-Mamă. Monumentul este aproape terminat și întrunește într-un grup de marmură, în înălțime totală de cinci metri, cinci figuri reprezentând: Patria Mumă, Transilvania, Basarabia, Bucovina și românii de pretutindeni, care au rămas în afara hotarelor noastre. Acest monument, în valoare de 2 milioane și care este aproape gata, îl dăruiesc Iașului. Voi supraveghea și îngriji personal instalarea monumentului”, scria la acea vreme Olga Sturdza.
Monumentul trebuia să fie amplasat în faţa casei marelui logofăt Dumitrache Cantacuzino-Paşcanu, unde locuise regina Maria pe perioada refugiului la Iaşi din timpul primului război mondial (1916-1918). Însă, fiind prea mare, s-a decis să-l mute în altă parte, la intersecția străzii Păcurari cu Bulevardul Carol I. Monumentul a fost făcut în Copou, unde au fost ţinute elementele până la aşezare. Lucrările de amplasare ale monumentului au început în anul 1925.
A fost inaugurat la 29 mai 1927, la ora 10:15, în prezenţa reginei Maria, a principelui moştenitor Mihai şi a principeselor Elena şi Ileana. Opera de artă a fost demolată după al doilea război mondial din ordinul Comisiei de armistiţiu (rusească) din anul 1947.
Monumentul a fost făcut din marmură albă şi avea o înălţime de cinci metri. Format dintr-o piesă centrală (Patria-Mamă) și patru piese mai mici, semnifica provinciile reîntregite Transilvania, Basarabia și Bucovina și românii de pretutindeni rămași în afara hotarelor României. Pentru cele patru figuri de copii, sculptorița căutase și găsise chipuri emblematice printre elevele Şcolii Normale „Mihail Sturdza” din Iași, deși gazetarii epocii afirmau că de fapt figurile feminine le reprezintă pe fetele reginei: prințesele Marioara, Elisabeta și Ileana, iar copilul din afara grupului (românii din afara granițelor) era simbolizat de către micul principe Mircea, care murise în anul 1916 la începutul războiului și rămăsese în mormânt la București.
Soclul a fost ridicat din piatră adusă din cariera Corbăul Clujului şi a fost executat începând cu anul 1925, de antreprenorul bucureştean Leonardo Martinez.
Pe cele patru laturi ale soclului era scris astfel: pe prima latură – „Dorinţa cea mai mare, cea mai generală, aceea care a hrănit toate generaţiile trecute, aceea care este sufletul generaţiei actuale, aceea care, împlinită, va face fericirea generaţiilor viitoare este unirea! Divanul Ad-hoc al Moldovei, 7 octombrie 1859”
Pe a doua latură au fost săpate cuvintele lui Alexandru Ioan Cuza din 29 ianuarie 1859 – „Unirea coroanelor lui Ştefan cel Mare şi Mihai Viteazul este triumful unui principiu mare, care viază cu tărie în inimile românilor: principiul frăţiei româneşti. El ne-a salvat de la pierzanie în trecut, el ne reînvie în timpul de faţă, el ne va duce la bine şi mărire în viitor. Trăiască frăţia românească! Trăiască principatele române!”
Pe cea de-a treia latură figurează cuvintele regelui Ferdinand I Întregitorul, din 5 decembrie 1918 – „Declar pe veci unite în Regatul României toate ţinuturile locuite de români, de la Tisa la Nistru. Prin lupte şi jertfe, Dumnezeu ne-a dat să înfăptuim astăzi aspiraţiile noastre cele mai sfinte. Să consacrăm unirea gândurilor, unirea sufletelor, dar şi unirea în muncă roditoare prin strigătul: Trăiască România Mare, puternică şi unită!”
Iar pe ultima latură, stau cuvintele Olgăi Sturdza – „Neamului românesc întregit şi Iaşiului – leagănul unirilor – închin această lucrare a inimii şi mâinilor mele. 29 mai 1927”.
În anul 1947, Comisia de armistițiu a ordonat distrugerea Monumentului din Iași.
La data de 8 februarie 1994, în Sala mare a Primăriei din Iași s-a constituit un comitet de iniţiativă care a hotărât refacerea monumentului, iar printre inițiatori se afla primarul Constantin Simirad. Printre cei care au acordat sprijin refacerii monumentului s-a aflat și urmașul direct al Olgăi Sturdza, omul de afaceri elvețian Dimitrie Sturdza, împreună cu familia sa. Dimitrie Sturdza a devenit apoi ctitor al noului grup statuar.
În perioada 1995-1999, sculptorul Constantin Crengăniș a refăcut monumentul ghidându-se după fotografiile de epocă. Soclul l-a refăcut din aceeași bucată de marmură cu grupul statuar, spre deosebire de monumentul inițiat care avea un soclu din piatră. Înălțimea noului monument era de 5.50 metri.
Monumentul Unirii a fost amplasat la 1 decembrie 1999 pe un postament circular din dale de marmură albă și gri în Piața Națiunii (din fața Universității de Medicină și Farmacie „Grigore T. Popa” din Iași), deoarece pe fostul amplasament se afla din anul 1957 Statuia lui Mihai Eminescu.
Pe latura din spate, sub cuvintele Olgăi Sturdza, au fost adăugate următoarele: „Noi am refăcut acest monument în semn de omagiu și recunoștință pentru toți cei care au luptat, luptă și vor lupta pentru întregirea și unitatea neamului românesc. Primăria Municipiului Iași. 1 Decembrie 1999. Refăcut de Constantin Crengăniș. 1995-1999.”
Date de contact: Piaţa Naţiunii, în faţa Facultăţii de Medicină, Iaşi, judeţ Iaşi.
