Mlaștinile Satchinez

• Este in comuna Satchinez, județul Timiș
• Unitate geografica rezervatie naturala
• Altitudine: 70 – 90 m
• Deschis turistilor fara taxa de vizitare.
• Fara conditii de campare

Mlaștina Satchinez formează o rezervație naturală ornitologică care se întinde pe aproximativ 2000 de hectare în hotarul localității Satchinez, din județul Timiș…

• Trasee amenajate: nu
• Trasee marcate: nu
• Conditii de vizitare: doar in anotimp

A fost înființată în anul 1942 la propunerea ornitologului Dionisie Linția, cuprinzând terenuri mlăștinoase în aval de Satchinez. Este supranumită „Delta Banatului”. Aici trăiesc 40% dintre speciile de păspri întâlnite pe teritoriul României. Rezervația naturală Satchinez este situată la o distanță de aproximativ 25 km de municipiul Timișoara în direcția NV. Ea este amplasată în bazinul hidrografic Timiș-Bega, pe albia majoră a pârâului Ier, în aval de satul Barateaz și în dreptul comunei Satchinez. Reprezintă astăzi una dintre ultimele porțiuni mlășinoase, întinse, din Valea Ierului.

Din punct de vedere geomorfologic se află la contactul a trei câmpii cu caractere morfologice diferite: Câmpia Timișului, Câmpia Vingăi și Câmpia Jimboliei.

Rezervația Mlaștinile Satchinez cuprinde rezervația propriu-zisă și zona tampon de tip mozaic în care sunt incluse : Acumularea Satchinez, Balta Barateaz, Balta Mare, Balta Zootehnie și Balta Verbuncu.

Mlaștinile de la Satchinez, împreună cu complexul lacustru, sunt considerate un rest al fostelor mlaștini, inundate periodic, ce ocupau în trecut cea mai mare parte a Câmpiei Banatului până în secolul XVIII, ce alternează cu suprafețe ocupate de stuf, bălți, fânețe și pâlcuri de sălcii. Zona de tampon este importantă atât pentru protecția rezervației cât și prin faptul că reprezintă locul de hrănire pentru numeroase păsări.

Între speciile protejate care cuibăresc aici se numără ciocîntorsul (Recurvirostra avosetta), egreta mică (Egretta garzetta), egreta mare (Egretta alba), piciorongul (Himantopus himantopus), stârcul cenușiu (Ardea cinerea), stârcul galben (Ardeola ralloides), stârcul pitic (Ixobrychus minutus), stârcul roșu (Ardea purpurea), stârcul de noapte (Nycticorax nycticorax) și altele.

Dintre rapitoare se pot menționa heretele de stuf, vânturelul de seară, vinderelul roșu, șoimul rândunelelor, ciuful de campie, cucuveaua. In timpul migrațiilor apar alte specii precum limicole, rațe și gâște sălbatice, uneori cocori, păsări cântătoare s.a.

Vegetația luxuriantă existentă în perimetrul rezervației propriu- zise constituie un excelent camuflaj pentru cuibărit și clocit. Ochiurile deschise de apă în mijlocul bălților sunt înconjurate de fâșii de stufăriș. Salciile și florile sălbatice în special trandafirii sălbatici completează peisajul de vis.

Perioada în care pot fi văzute păsările în rezervație este între 15 aprilie – 15 septembrie, dar în toamnele și iernile mai blânde se întâmplă să mai rămână câte un exemplar din păsările migratoare pe aceste meleaguri.

Alături de păsările care sunt stăpânul de drept al rezervației aici trăiesc și o serie de animale sălbatice precum: vulpea, iepurele, căprioara, porcul mistreț.

Pe lâungă acestea, tot aici găsim 93 de specii de plante acvatice și palustre, 10 asociații vegetale, 875 de specii de insecte.

Această rezervație a fost declarată arie protejată și a intrat în 1999 în proiectul LIFE NATURA, devenind unul dintre siturile Natura 2000. În prezent, rezervația se află în custodia Muzeului Banatului din Timișoara.

Datorita numarului mare de pasari, al potentialului biologic ridicat, al existentei unui habitat cu nise ecologice diverse, rezervatia a fost socotita un unicat.