Mănăstirea Vărbila

De ce sa vezi acest obiectiv?

Pentru că este unul dintre cele mai veche lăcaşuri de acest gen din zona Prahovei, unde domnitorul Mihai Viteazul deseori venea pentru a se ruga!

Este la 15 km de Ploieşti, Județ Prahova
Construit la începutul sec. al XVI-lea
Poartă Hramul „Adormirea Maicii Domnului”
Deschis turiștilor.

Situată într-un loc mirific, la 15 km de Ploieşti, mănăstirea Varbila este considerată una dintre cele mai vechi aşezăminte de acest fel din zonă…

Cod monument Istoric: PH-II-m-A-16854.01
Trasee amenajate: nu
Ctitori: jupânii Dragomir, Thoma ban şi Cracea
Sărbătoare anuală: 15 august

Mănăstirea a fost pentru prima dată atestată documentar la începutul sec. al XVI-lea şi poartă amprenta stilului moldovenesc, cu ferestre şi uşă frumos încadrate în chenare de piatră sculptată. La vremea ei, a fost considerată una dintre cele mai puternice şi mai bine ascunse mănăstiri.

La interior, biserica este pictată în frescă, care s-a realizat în patru etape istorice, după cu urmează:
–   prima, pe catapeteasmă în anul 1532
–   a doua în anul 1802, după cutremur
–   a treia, în jurul anului 1860, din vremea boierilor Filipeşti
–   a patra, care este şi fresca actuală, realizată de pictorul Ion Chiriac.

Primii ctitori ai mănăstirii au fost jupânii Dragomir, Thoma ban şi Cracea, după cum arată şi pisania bisericii. De Mănăstirea Vărbila sunt legate vizitele domnitorului Mihai Viteazul, care venea să se roage în taină sau se se sfătuiască cu preotul.

În sec. al XVII-lea biserica a suferit transformări majore, care au constant în adăugarea unui pridvor caracteristic perioadei, cu arcade scurte, care în prezent sunt astupate de zidărie, precum şi refacerea caselor egumeneşti.

În anul 1735, mănăstirea Vărbila era închinată ca metoc mănăstirii Mărgineni, care la rândul ei era închinată la muntele Sinai din anul 1731 de Nicolae Alexandru. În acea perioadă, mănăstirea se afla într-un stadiu de degradare, de a cărei renovare se va ocupa egumenul grec Anthim de la mănăstirea Mărgineni. Se presupune că mănăstirea Vărbila ar fi fost închinată ca metoc cândva după anul 1699, însă nu se ştie cu exactitate când anume.

În urma cutremurului din anul 1802, mănăstirea este afectată, astfel că biserica şi casele monahale, vor fi refăcute de egumenul Paisie Sinaitul. Tot la iniţiativa lui, pridvorul suferă transformări, în sensul că este astupat, iar deasupra i se adaugă o culă.

În anul 1863, mănăstirea Vărbila a fost lăsată fără averi, funcţionând ca biserică de mir, împărtăşind aceeaşi soartă ca toate mănăstirile închinate. În anul 1970, au fost realizate lucrări de săpături în incinta mănăstirii în vederea realizării unui dren în jurul bisericii.

În sec. al XIX-lea, mănăstirea Vărbila îşi trăieşte ultimele clipe de glorie, ajungând treptat într-o stare de degradare, însă între anii 2009-2013 a trecut printr-o perioadă de patru ani de restaurare, finanţată din fonduri europene.

Mănăstirea este valoroasă pentru catapesteasma originală din piatră, care datează din sec. al XVI-lea şi se numără printre puţinele de acest tip din Ţara Românească, precum şi foişorul cu pridvor, sfeşnicele împărăteşti şi mormintele ctitorilor.