Mănăstirea Valea Neagră

De ce sa vezi acest obiectiv?

Pentru că este un lăcaş care adăposteşte Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului!

• Este în satul Valea Neagră, comuna Nistoreşti, Județ Vrancea
• Construit în 1757
• Poartă Hramul „Adormirea Maicii Domnului”  (biserica de lemn) şi Pogorârea Duhului Sfânt (biserica de zid)
• Deschis turiștilor fără taxă de vizitare.

Mănăstirea Valea Neagră se află în satul cu acelaşi nume, comuna Nistoreşti, judeţul Vrancea şi este o mănăstire cu obşte de maici…

• Cod monument Istoric: VN-II-a-A-06562
• Trasee amenajate: nu
• Condiții de vizitare:
• Sărbătoare anuală: 15 august şi duminica, la 50 de zile după Paşti

Maicile de la mănăstire susţin că numele mănăstirii ar proveni de la satul Valea Neagră, care se află în partea de nord a bisericii.
 
În anul 1757, preotul Maftei din Spineşti, ajutat de doi călugări de la mănăstirea Poiana Mărului, va ridica în poiana Podurile ce domină apa Narujei, la confluenţa cu pârâul Valea Neagră un aşezământ, care va purta pentru mult timp numele de „Schitul Vrancea” în documente.

Viata cea de obste va fi organizata de calugari veniti de la schitul Poiana Marului de unde, potrivit traditiei, a fost adusa si Icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului, aflata in biserica schitului si care s-a bucurat, sub numele de Sfanta, de o veneratie cu totul deosebita.

La acea data ctitorul implinea o dorinta mai veche a vrancenilor, aceea de a avea in hotarele lor un asezamant monastic. Pana la infiintarea Schitului de la Valea Neagra vrancenii frecventau, asa cum dovedeste o simpla consultare a pomelnicelor de la Poiana Marului, lacasuri situate in afara Tarii Vrancei.
Asezamantul se afla sub directa administrare a Sfatului Vrancei, urmand ca Episcopia Romanului sa fie consultata si abilitata in rezolvarea problemelor de ordoin canonic. Schitul Vrancei avea astfel un statut unic in istoria monahismului romanesc.
Cu timpul, evenimentele legate de intemeierea si viata schitului vor intra in folclorul local, asa cum este frumoasa legenda a berbecului cu lana de aur, ce va fi folosita la poleirea iconostasului, sau minunile facute de icoana Sfintei in lungile procesiuni de-a lungul si inafara Vrancei, pana in satele de la Dunare, in vremuri de seceta, molime si lacuste.

In statistica din 1809 a Eparhiei Romanului, Schitul Valea Neagra nu apare, dar intr-o scrisoare din 17 iulie 1844, a episcopului Meletie catre protoieria tinutului Putna, arata ca ctitorii Schitului Valea Neagra cer sa se faca alegere de staret. In anul 1936, Eparhia Romanului, care avea pe atunci 13 schituri, mentioneaza in statistica si Schitul Valea Neagra. In anul 1952 schitul este transformat in manastire pentru maici, fiind populat cu 9 maici de la Manastirea Trotosanu, printre care si maica Petronia Ciornea. Ca preot slujitor a ramas calugarul Nicodim Andrei de la schit.
Biserica are o fundaţie din bolovani de piatră legaţi cu ciment şi este construită din lemn. Are formă de navă, fără turlă. Spaţiul din interior este împărţit în Altar, naos, pronaos şi pridvor închis.
Altarul este luminat la est de o fereastră mare, iar la nord de una mică la proscomidiar. Catapeteasma este dn lemn de tei, poleită cu bronz şi pictată. Pereţii bisericii nu sunt pictaţi, fiind împodobiţi de icoane din lemn. Sistemul de boltire, realizat în stilul epocii post-brâncoveneşti, scoate în evidenţă tâmpla din lemn sculptat şi aurit.

Naosul este separat de pronaos printr-un perete din scândură, care coboară de la boltă până la aproape trei metri de pardoseală, şi prin cei doi stâlpi laterali cuprinşi în zid. Este mai spaţios decât pronaosul şi primeşte lumină de la două ferestre din sud, repectiv nord, ân timp ce pronaosul primeşte lumină doar de la o fereastră de pe zidul din sud. Pridvorul are o fereastră de-o parte şi de alta a uşii, precum şi câte una la sud şi la nord.

Toate ferestrele din biserică sunt din lemn, de formă dreptunghiulară şi duble, peste ele suprapunându-se nişte ferestre mai mici, terminate în formă de arc. Între acestea sunt fixate grilaje metalice.
Conform rostului aşezământului în viaţa comunităţii din Vrancea, credincioşii intră în biserică dinspre vest, intrarea fiind orientată cu bolta clopotniţei din piatră şi din lemn din faţa schitului. Uşa de la intrare este din lemn de brad, cugrilaj metallic la exterior. Intrarea în pronaos se face printr-o uşă din lemn de brad, cu geam în partea superioară.
Şi pardoseala este făcută din lemn de brad, în timp ce biserica este acoperiă cu şindrilă.

Clopotniţa este o construcţie înaltă de trei etaje, situată la o distanţă de 15 m sud-vest de Sfântul Altar. Primele două etaje sunt de formă pătrată, în timp ce al treilea este de formă octogonală, acoperită pe exterior cu şindrilă.
Clădirea pentru stăreţie se află la 20 m de pridvor, şi este acoperită cu şindrilă. La sud de biserică, se mai află încă trei clădiri mici. La nord-est de biserică este o clădire mică pentru chilii, iar la nord de aceasta se găseşte o clădire nouă din lemn, acoperită cu tablă zincată, care adăpsoteşte chiliile, bucătăria şi camerele pentru credincioşii care înnoptează la mănăstire.