Mănăstirea Suzana

Este în Suzana, comuna Măneciu, Judeţul Prahova
Construită prima dată în 1740, iar în 1880, cea actuală
Poartă Hramul Sfântului Nicolae și Acoperământuliu Maicii Domnului
Deschis turiştilor fără taxă de vizitare.

Mănăstirea Suzana este o mănăstire ortodoxă de maici, în cadrul căreia se găseşte şi un muzeu specific…

Cod monument Istoric:
Sărbătoare anuală: Sfântul Nicolae – 6 decembrie și Acoperământul Maicii Domnului – 1 octombrie
Ctitor: Stanca Arişca
Altitudine: 760 metri

Mănăstirea Suzana o găseşti pe valea Teleajenului, la 40 de kilometri de Valenii de Munte, într-un cadru natural liniştitor, într-o culme de la poalele Bobului Mare şi este un monument al spiritualităţii şi al artei. În faţa mănăstirii, Pârâul Stanca, din dreapta, şi pârâul Epuraşul, din stânga, se unesc în Teleajen si formează o cruce.
În 1740, o credicioasă, pe numele ei Suzana Arsicu, a ridicat o mică biserică din bame. După 100 de ani, bisericuţa de lemn, ce purta hramul Sfântului Ierarh Nicolae, a cedat. În 1840, a fost înlocuită cu altă biserică, făcută din piatră. Cel ce a ajutat la construirea acesteia a fost Prea Sfinţitul episcop Chesarie al Buzăului, alături de credincioşi, având ca stareţa pe maica Suzana Albulet. Însă nici de aceasta dată biserica nu a rezistat foarte mult, deoarece, după 40 de ani, s-a dărâmat în urma cutremurului din 1838.

Manastirea Suzana

În 1880 începe construcţia actualei biserici, cu binecuvantarea Prea Sfinţitului Mitropolit Primat D. D. Calinic şi cu ajutorul credincioşilor şi guvernului, stareţă fiind maica Natalia Perlea. Ea era mătuşa marelui compozitor şi dirijor Ionel Perlea. Construcţia a luat sfâsţit pe 25 iulie 1882, având hramul „Sf. Ierarh Nicolae”. Mănăstirea mai are o mică biserică, Paraclisul, făcută în 1911, pe vremea maicii stareţe Tomaida Perlea, cu hramul Acoperământul Maicii Domnului.
În anul 1965, cu sprijinul Patriarhului Justinian, Patriarhul Romaniei, încep lucrările de restaurare la întreg ansamblul monahal. S-au reparat locuinţele, s-au contruit băi, instalaţii sanitare, s-a introdus apă curentă, canalizare şi instalaţie electrică. Lucrările au fost gata la 12 august 1970.
În noiembrie 1971, un incendiu a ars biserica mică, clopotniţa şi stăreţia. Prea Fericitul Justinian a decis renovarea lor. În peroada 1972-1974, Arhiepiscopia Bucureştilor a făcut acoperişuri noi, a înlocuit tâmplăria, podeaua, a tencuit în interior şi exterior clădirile, a îmbunătăţit structurile de rezistenţă şi a renovat clopotniţa, stăreţia şi biserica mică, asa cum sunt ele astăzi. Sfinţirea s-a făcut în 7 decembrie 1974, cu praznicul Sfintei muceniţe Filofteia, al doilea hram al înnoitului paraclis.

Manastirea Suzana

Biserica păstrează stilul arhitecturii munteneşti. Este în formă de cruce compartimentată în altar, naos şi pronaos. Naosul nu este delimitat de pronaos, formând un spaţiu comun. Pridvorul este închis, cu plafonul pictat. Are trei turle, una pe naos şi două pe pronaos. Ferestrele sunt mari. Sunt două ferestre în naos şi 4 în pronaos. Tâmpla din lemn este sculptată cu motive florale. Are unele icoane îmbrăcate în argint aurit. Pardoseala este din scândură, iar acoperişul din tablă.
Curtea interioară a mănăstirii este mare, dar clădirile sunt apropiate, alcătuind un spaţiu compact. Partea libera este pavată cu piatră. Mănăstirea are şi un muzeu în care vizitatorii au ocazia să vadă o colecţie de icoane pictate pe lemn şi sticlă, numeroase cărţi vechi şi obiecte de cult.

Manastirea Suzana