Manastirea Stelea

Mănăstirea Stelea se află în Târgovişte, fiind considerată la vremea ei una dintre cele mai importante biserici din Muntenia. A fost ridicată în a doua jumătate a sec. al XVI-lea de către negustorul Stelea, însă aceasta a fost dărâmată mai târziu, sub domnia lui Vasile Lupu, domnitorul Moldovei, dar care a dat ordin să fie zidită din nou. Rezidirea a avut loc între anii 1636-1637 şi 1644-1645, dar, nu a respectat stilul arhitectural al vechii biserici, ci al bisericii „Sfinţii trei ierarhi” din Iaşi, fiind o replică a acesteia. 

 

Astfel că, are formă de cruce, cu două turle poligonale, care se ridică deasupra naosului şi pronaosului. De asemenea, prezintă elemente arhitecturale moldoveneşti, precum contraforţii, ocniţele, ancadramentele de factură gotic, firidele etc. A fost ridicată şi un turn-clopotniţă, precum şi un zid înconjurător. Noua biserică a primit hramul „Învierea Domnului”.

 

Se spune că domnul Vasile Lupu a ordonat ridicarea bisericii ca simbol al împăcării cu domnul Munteniei, Matei Basarab, iar motivul pentru care a ales tocmai Mănăstirea Stelea este că aici ar fi fost înmomântat tatăl său, conform pisaniei bisericii. 

 

Mult mai târziu, la un deceniu distanţă de la rezidire, în biserică se adăposteşte domnitorul Constantin Şerban, pentru a se feri de turci, însă, ca urmare a acestui fapt, biserica este asediată şi distrusă de incediul provocat în urma atacurilor acestora.

 

Mănăstirea Stelea va ajunge metoc al Mănăstirii „Sfântul Gheorghe cel Nou” din Bucureşti, ultima ctitorie a domnitorului Constantin Brâncoveanu şi singura care s+a păstrat în Bucureşti. Ca urmare a acestui fapt, domnitorul se va ocupa şi mănăstirea Stelea, ajutând la refacerea ei completă. Astfel că, biserica este zugrăvită şi dotată cu obiecte de cult şi piese de mobilier. Mănăstirea Stelea va asculta de Patriarhia de Ierusalim, fiind una dintre perlele aşezământelor monahale. Din nefericire, va ajunge în ruină, pe fondul războaielor ruso-austro-turce (sec. al XVII-lea-XIX-lea).

 

Biserica îşi va pierde din strălucirea şi faima de altădată, chiar dacă va fi refăcută. 

 

În anul 1832, într-un document este menţionat că generalul rus Pavel Kiseleff deplânge starea deplorabilă în care ajunsese biserica. Undeva pe la sfărşitul sec. al XVIII-lea, în chiliile mănăstirii se va deschide o şcoală grecească, care va funcţiona până în anul 1840. La această şcoală, vor studia personalităţi de cultură, precum Grigore Alexandrescu, I. H. Rădulescu sau Vasile Cârlova. 

 

În urma secularizării din anul 1863, biserica va fi lăsată fără proprietăţi şi va deveni biserică parohială, pentru ca în anul 1990, să devină din nou mănăstire.

Între anii 1865-1876, biserica va trece prin mai multe faze de reparaţii, care s-au rezumat la refacerea acoperişului şi a chiliilor. În anul 1879, turla de deasupra naosului va trece printr-un proces de restaurare. Între anii 1943-1847, pictura interioară a fost parţial restaurată, de asemenea, realizându-se şi câteva reparaţii la soclu. Alte reparaţii şi restaurări au fost efectuate şi asupra turnului-clopotniţă şi stăreţiei mănăstirii, care se vor derula pe parcusul mai multor ani, 1971-1975, 1982-1988, 1991-1999, 2002. 

 

În anul 1900, parohia Stelea din Târgovişte, avea ca filii următoarele biserici: „Sfânta Vineri”, „ Adormirea Maicii Domnului” „Sfântul Nicolae-Geartu” şi „Sfântul Ioan Botezătorul”. 

 

Printre obiectele valoroase de cult, păstrate în condiţii bune, se numără două jilţuri brâncoveşti care, în prezent, sunt incluse în colecţiile Muzeului Naţional de Istorie a României din Bucureşti. De asemenea, Muzeul Naţional de Artă din Bucureşti păstrează o anaforniţă din argint aurit, cu stema Moldovei, şi care a aparţinut domnitorului Vasile Lupu, iar în colecţiile Patriarhiei, se păstrează un pomelnic-triptic din lemn, datat din perioada 1763-1764. 

 

S-a găsit şi un număr mare de pietre de mormânt, care au fost datate ca provenind din anii 1609, 1647, 1689 şi 1820.

 

În anul 2010, ansamblul monahal a fost inclus pe lista monumentelor istorice, în constituţia sa fiind incluse următoarele edificii:

 

– casa Nifon, care a fost restaurată în anul 1975 locul unor ruine care datau din sec. al XV-lea, al XVI-lea şi al XVII-lea;

– beciul primei case egumeneşti, ridicat în sec. al XVII-lea;

– Corp de chilii de pe latura de vest, care a fost ridicat în sec. al XVII-lea pe fundaţii care datează din sec. al XV-lea şi care a fost restaurat în sec. al XIX-lea;

– Ziduri de incintă, care prezintă urme de chilii, şi care datează din sec. al XVII-lea;

– Turnul-clopotniţă care a fost ridicat în sec. al XVI-lea;

– Corpul de poartă, construit în sec. al XVII-lea.