Mănăstirea şi Biserica Ursulinelor

De ce să vezi acest obiectiv?

Pentru că este o biserică foarte veche, ce a aparţinut iniţial ordinului călugărilor Dominicani.

• Este în Sibiu, Județ Sibiu
• Construit în 1474
• Poartă Hramul Sfintei Ursula
• Deschis turiștilor fără taxă de vizitare.

Complexul Ursulinelor este format din Biserica şi din fosta Mănăstire a Ursulinelor, ulterior clădirea Colegiului Pedagogic…

• Cod monument Istoric: SB-II-a-A-12091
• Trasee amenajate: da
• Condiții de vizitare: în timpul programului

Mănăstirea Ursulinelor a fost ridicată la 1474,când vechea mănăstire dominicană situată în afara zidurilor oraşului a fost expusă numeroaselor atacuri din afară şi abandonată de către călugări. Mănăstirea, împreună cu biserica au fost apoi construite în interiorul zidurilor cetăţii, cu autorizaţia superiorilor ordinului dominican. Biserica a fost gata la 1479 şi a fost făcută în stil gotic.

În anul 1543, în urma Reformei Protestante, populația săsească din Sibiu a trecut la luteranism, iar bisericile catolice au intrat în posesia luteranilor. Sibiul a rămas timp de 150 ani fără biserici catolice.

În 1688,  armatele imperiale habsburgice au scos Transilvania de sub influența otomană. Atunci, au venit în Sibiu călugării iezuiți, care au obținut poziții importante în istoria orașului. La început slujbele religioase catolice se oficiau în Hala Croitorilor din Piața Mare. După iezuiți au venit în oraș călugării franciscani care au preluat fosta biserică minorită (1716).

Abia în anul 1728, după instaurarea administrației austriece, complexul de edificii al fostei mănăstiri dominicane a fost atribuit călugărițelor ursuline și populat de un grup de opt călugărițe aduse de la Pojon (Bratislava). Biserica Ursulinelor a trecut prin mai multe etape de refaceri, care au dus la transformarea bisericii dintr-un edificiu în stil gotic într-unul în stil baroc. Elemente gotice se mai păstrează doar în exterior: contraforturile, ferestrele trilobate din partea superioară și portalul de intrare de pe fațada de vest.

Pe fațada vestică, deasupra portalului de intrare, se află statueta Sf. Ursula într-o nișă de formă semicirculară (în interior). Nișa este realizată în stil baroc, având în interior, la partea superioară, o decorație de tip scoică. Partea superioară a nișei este de formă semicilindrică, fiind supradecorată de falduri. De o parte și de alta a nișei se află două console pe care se sprijină două coloane circulare cu capiteluri în stil corintic care susțin un un fronton de formă triunghiulară, a cărui cornișă profilată este decorată cu o friză din elemente florale. Statueta Sf. Ursula este așezată pe un soclu de tip baroc, sub care se află un ecuson albastru cu inscripția „Ursula”. Capul sfintei este încununat de o coroană, fiind înconjurat de o aură. Ea este îmbrăcată cu o rochie albă peste care se află o pelerină de culoare roșie, prinsă la gât cu o agrafă. Sfânta Ursula ține în mâna dreaptă o frunză de palmier, simbol al martirajului, iar în cealaltă mână are un steag pe al cărui corp este aplicată o cruce de culoare roșie. Steagul are în vârful lancei o cruce aurită.

În interior, biserica se prezintă ca o biserică-sală în stil baroc, numai o capelă laterală și sacristia și-au păstrat stilul gotic. Bolțile în stil gotic au fost distruse și înlocuite cu un tavan, doar deasupra balconului unde se află corul se mai află o boltă semicilindrică. Biserica are trei altare: cel principal şi două laterale, dispuse câte unul în stânga şi în dreapta lăcaşului.

Călugăriţele au preluat oficial biserica la 12 iulie 1733. În acelaşi an, ele au ridicat o școală de fete pe amplasamentul vechii mănăstiri dominicane. Lucrări importante de renovare s-au mai desfăşurat şi în 1774, cu sprijinul financiar al împărătesei Maria Terezia, fapt dovedit de inscripția în limba latină de deasupra arcului de triumf, care amintește de binefăcătoarea bisericii. În textul scris cu majuscule, unele litere sunt marcate cu roșu. Acestea reprezintă în acelaşi timp cifre romane, care unite indică anul renovării.

Mănăstirea a fost preluată şi ea de maicile ursuline, în 1755. Cunoscută sub denumirea de Kloster Kirche,, adăposteşte în prezent Colegiul Pedagogic Andrei Şaguna. Din 1996, are o placă de marmură care comemorează 200 de ani de învăţământ pedagogic la Sibiu.

Parohia greco-catolică din Sibiu (rămasă fără lăcaș de cult după ocuparea în 1948 a Bisericii „Sf. Apostoli Petru și Pavel” de către o parohie ortodoxă) a făcut o cerere către Federația Ursulinelor din Germania pentru a folosi Biserica „Sf. Ursula” din Sibiu (care aparține Ordinului Ursulinelor), în comun cu Parohia romano-catolică de Sibiu-Centru. Această cerere a fost aprobată de președintele Federației, sora Scholastika Kirschner, fiind obținut și consimțământul surorilor ursuline din Sibiu. După obținerea acestor aprobări, Arhiepiscopia Romano-Catolică de Alba Iulia și-a dat și ea consimțământul, prin actul 1644/1992. Astfel, la 18 noiembrie 1992, s-a încheiat un contract prin care Parohia romano-catolică de Sibiu-Centru permitea folosirea temporară a bisericii ursulinelor de către Parohia greco-catolică din Sibiu, numai dacă îndeplinea o serie de condiţii. Printre condiţii, Parohia greco-catolică trebuia să suporte reparaţiile, nu avea voie să facă modificări sau să înlocuiască mobilierul, cheia urma să stea la sora ursulină, iar slujbele trebuiau ţinute numai într-un anumit interval orar.

Aşa că, în prezent, Biserica ursulinelor este folosită atât de comunitatea romano-catolică, cât și de cea greco-catolică din Sibiu. Slujbele religioase romano-catolice sunt celebrate în limba latină în zilele de luni, miercuri și sâmbătă (la ora 08:00) și în limba germană în zilele de duminică și în sărbătorile de poruncă (la ora 08:00).