Mănăstirea rupestră din Şinca Veche

• Este în Şinca Veche, Județ Brașov
• Datează de circa 7000 de ani
• Poartă Hramul „Sfȃntului Ierarh Nectarie Taumaturgul”
• Deschis turiștilor

Cunoscută şi sub numele de „Templul Ursitelor” sau „Mănăstirea săpată în Piatră”, Mănăstirea rupestră din Şinca Veche este una dintre cele mai vechi lăcaşuri de cult din ţară…

• Trasee amenajate: da
• Condiții de vizitare:

Nu se ştie cu exactitate vechimea mănăstirii, însă se presupune că ar data de aproximativ 7000 de ani şi că ar fi aparţinut civilizaţiei care a intemeiat „Templul Alb” din Insula Serpilor.

Prima însemnare documentară datează din sec. al XII-lea.  Pentru a ajunge în Mănăstire trebuie să parcurgeţi un tunel îngust, aceasta fiind complet săpată în piatră. 

Locul este încărcat de mister şi energie şi în jurul lui sunt ţesute multe legende şi credinţe, fiind considerat şi un loc de de împlinire a dorinţelor.

Biserica are două altare, ceea ce a dus la împărţirea părerilor, în ceea ce priveşte originea creştină a mănăstirii. Unii susţin că pereţii s-ar fi surpat în timp, unind cele două biserici, care au existat cȃnd comunitatea de monahi şi-a mărit numarul, de aici şi cele două altare. In ciuda acestor păreri, în nicio încăpere nu există vreun semn al crucii.

Lăcaşul a fost folosit şi ca loc de refugiu şi rugăciune de către călugarii ardeleni, care în anii 1700, erau hăituiţi de Maria Tereza pentru a trece la catolicism.

Prima încăpere a aşezămȃntului are tavan scobit, cu boltă, prin care razele soarelui pătrund şi luminează întregul loc, semănȃnd cu o clopotniţă care se deschide spre cer. Conform traditiei populare, pe aici coboară energiile pozitive şi, de asemenea, că în pămȃnt ar exista un tunel ce ar duce pȃnă la Cetatea Rȃşnovului. Acest turn pe unde intră lumina soarelui este înalt de 10 m.  

A doua încăpere este de dimensiuni mai mici şi adăposteste altarul, aici putȃnd fi văzute Steaua lui David şi o clepsidră ce seamănă cu simbolul Ying-Yang.

In stȃnga altarului se găseşte o imagine masculină sculptată în perete, care stă cu capul orientat spre stȃnga, cu spatele la altar şi la cruce, figură despre care se spune că l-ar reprezenta pe Iisus, Zamolxis sau o altă zeitate.

Ferestrele din celelalte încăperi sunt foarte înguste şi tăiate lateral, astfel încât, în timpul slujbei călugării se plimbă cu cărţile de rugăciuni după razele soarelui.

De pe Dealul Pleşu, unde se află mănăstirea rupestră, încă din cele mai vechi timpuri, tinerii din zonă dădeau drumul la o roată în flăcări, crezȃnd că astfel îşi vor afla ursita şi se vor căsători pȃnă la sfarşitul anului. Aceasta tradiţie populară se ţine de trei ori pe an: de Sfȃntul Gheorghe, la Lăsata Secului, înainte de Paşti şi la Schimbarea la Faţă a Domnului.

Localnicii susţin că locul este încărcat cu energie pozitivă şi obisnuiau să lase înăuntru icoane, haine, apă sau mȃncare, după care veneau şi recuperau totul, în speranţa că vor transfera măcar o parte din „sufletul” pămantului în căminul şi în viaţa lor.

Lȃngă mănăstire se găseşte un izvor, despre a cărui apă se spune că ar avea puteri vindecătoare.