Mănăstirea Robaia

Ridicată în comuna Mușătești, într-un loc mirific, în zona deluroasă a pârâului Robaia, la aproximativ 25 de km nord-est de Curtea de Argeș, mănăstirea Robaia își începe povestea cândva în sec. al XIV-lea, când în acest loc a fost ridicat un schit de lemn, ce îl ca și ctitor pe banul Armega. 

În anul 1644, Sava Sifarul din Furculești și soția sa, Livera, va ridica pe locul acesteia o biserică de cărămidă, care va reprezenta momentul începutului constituirii așezământului monahal. Ulterior, biserica va fi restaurată de Episcopul Iosif I al Argeșului. 

Denumirea bisericii provine de la un eveniment, mai exact un atac al turcilor în noaptea de Înviere, care au intrat în biserică și au luat oamenii robi.

De-a lungul timpului biserica a trecut prin mai multe etape de restaurare, una dintre acestea având loc între anii 1843-1868, de către Teodosie, Visarion și Naum monahul. Și pictura interioară trece prin mai multe procese de refacere, în anii 1848, 1901 și 1951.

 

 

Biserica poartă hramul ”Sfântul mare mucenic Gheorghe”  și are planul sub formă de cruce greacă, împărțit în patru încăperi, pridvor închis, pronaos, naos și altar. Pridvorul a fost adăugat în anul 1857, prin grija episcopului cărturar Iosif I al Argeșului, a stareților obștii și a arhiereului Nichita Duma. Sub grija acestora s-au ridicat și chiliile, clopotnița de deasupra intrării (1857), precum și stareția în anul 1935. Turnul clopotniță, construit din piatră și cărămidă, are trei nivele, la parter fiind gangul pe unde se intră în curtea mănăstirii, la primul etaj o încăpere, iar la ultimul camera clopotelor. 

Pronaosul este separat de naos în partea superioară prin trei arcade susținute de două coloane de zid, iar naosul de altar printr-o arcadă. Naosul și altarul au fiecare câte două abside poligonale. 

Planul actual al bisericii nu este cel original, suferind unele modificări ulterioare. Una dintre acestea este înlocuirea pridvorului de lemn cu unul de zid, acțiune care a dus la mutarea ușii de intrare în biserică, de pe latura de sud. Aceasta din urmă a fost astupată, intrarea făcându-se din pridvor. 

 

În ceea ce privește pictura interioara, aceasta a fost realizată de Teodoise monahul în anul 1848, urmând să fie restaurată între anii 1993-1994 de către artistul Ion Savu. Pictura din pridvor poartă semnătura pictorului Theodor Petrescu, restaurată ulterior  în anul 2003. Exteriorul bisericii nu este pictat, însă prezintă un brâu rotund ce înconjoară biserica și firide false, iar în partea sa superioară.

De-a lungul timpului, așezământul monahal și-a construit și un renume de centru cultural, aici desfășurându-și activitatea renumiți copiști percum Partenie ieromonahul și Dorotheu Ieroschimonah. 

Episcopul ctitor Calinic Argeșeanul este cel sub oblăduirea căruia mănăstirea a înflorit în ultimii ani, prin clădirea de chilii, a unei noi stăreții, înzestrarea bisericii cu mobilier de cult sculptat în lemn etc. 

În apropierea mănăstirii, la 300 m distanță se află un izvor tămăduitor, cunoscut sub numele de Fântâna de Leac, care a fost amenajat pentru prima dată în anul 1914 și ulterior în anul 1995.

 

Sursa foto: manastirearoboaia.wordpress.com