Manastirea Mamu

Mănăstirea Mamu este un lăcaș de cult de o mare valoare arhitecturală, zidită în localitatea Stănești-Lunca, județul Vâlcea. Nu se cunoaște cu exactitate anul ridicării lăcașului de cult, precum și ctitorul ei, însă există câteva ipoteze, precum că ar fi fost ridicată de familia Buzeștilor sau de către bunica acestora după mamă, Vilaia.

 

Cert este faptul, că în anul 1655, mama domnitorului Constantin Brâncoveanu, doamna Stanca, construiește pe locul unei biserici mai vechi aflate pe moșia Mamu, o nouă biserică de lemn, pentru pomenirea soțului ei ucis. 

 

În anul 1695, domnitorul Constantin Brâncoveanu vizitează biserica de lemn ridicată de mama sa și se decide să o zidească și să o aducă la rangul de mănăstire. Lucrările de refacere și construcție, care au constat în ridicarea unui corp de chilii cu un singur nivel, un beci boltit și un zid de incintă, au fost finalizate în anul 1696, noul lăcaș de cult fiind sfințit în data de 1 august al aceluiași an. Lucrările au fost realizate de ceaușul Tănasie Măldărescu și pârcălabul de curte Badea. Pictura este finalizată în data de 8 septembrie 1699 și poartă semnătura renumitului zugrav Pârvu Mutu, reprezentant al stilului brâncovenesc, ajutat de ucenicul său, Marin.

 

Biserica are un plan triconc, cu interiorul împărțit în pronaos, naos și altar. Deasupra pronaosului este ridicată turnul-clopotniță cu bază pătrată, în timp ce deasupra naosului se află o turlă cu bază poligonală. Mănăstirea Mamu a fost o mănăstire de maici și a funcționat până în anul 1873, când a fost desființată, obștea monahală fiind transferată la mănăstirile Hurezi și Bistrița, iar biserica mănăstirii devenind biserică de mir. 

 

De-a lungul timpului ansamblul mănăstiresc a trecut prin mai multe încercări grele. În sec. al XIX-lea, deja ajunsese în ruine, nemaifiind restaurată, plus că era trecută și prin cutremurul din anul 1838, când turla-clopotniță se prăbușește. Stareța Meletina este cea care va readuce biserica la aspectul ei inițial, în sec. al XIX, când se vor reface turnul-clopotniță și corpul de chilii.

 

 

Și interiorul bisericii va fi supus unor schimbări, care au constat în acoperirea picturii originale cu una nouă, în tempera, de către zugravul Ghermano Argeșanul, popa Constantin și Gheorghe Bălăceanu, și care va consta în acoperirea picturii originale. La începutul sec. al XX-lea, între anii 1911-1915, pictura originală va fi readusă la viață, cea în tempera fiind înlăturată. Această lucrare a făcut parte din procesul de restaurare totală a ansamblului monahal în vederea redeschiderii ei. 

 

În anul 1932, ansamblul mănăstiresc este redeschis, pentru ca începând din anul 1960 să funcționeze aici un azil pentru bătrâni și bolnavi cu deficiențe mentale până în anul 2007. Între anii 1956-1958, mănăstirea Mamu trece din nou printr-un proces de restaurare. În urma cutremurului din 1977, turla bisericii este afectată și refăcută, cu sprijinul enoriașilor din Lungești.

În anul 1989, mănăstirea Mamu trece din nou printr-un proces de restaurare, iar pictura originală este din nou restaurată, de data aceasta de pictorii Gina Barnovschi și Călin Bârzu, proces ce se finalizează în anul 2004.