Mănăstirea Dobrovăţ

De ce sa vezi acest obiectiv?

Pentru că, pe lângă faptul că este ultima ctitorie a lui Ştefan cel Mare, pe pereții bisericii se găsesc trei picturi de o valoare unică, Minunea Sf. Atanasie de la Athos, Scara Virtuților a Sf. Ioan Sinaitul și Minunea Sf. Sava de la mănăstirea de lângă Ierusalim.

• Este în comuna Dobrovăţ, Județ Iaşi
• Datare: 1504
• Poartă „Hramul Pogorârea Sfântului Duh”
• Deschis turiștilor fără taxă de vizitare.

Situată în satul Ruși, comuna Dobrovăț, de unde și numele mănăstirii, lăcașul de sfânt a fost ridicat pe locul unui schit vechi, cunoscut sub numele de “Schitul lui Giurgiu Călugărul”, fiind ultima ctitorie a domnitorului Ștefan cel Mare…

• Cod monument Istoric: IS-II-a-A-04150
• Trasee amenajate: nu
• Sărbătoare anuală: duminica a opta după Paști

Biserica își începe existența în data de 27 aprilie 1503 însă finalizarea ei se va întinde pe o perioadă mai lungă de timp, sub conducerea a trei domnitori, Ștefan cel Mare, Bogdan al III-lea și Petru Rareș. Astfel că până în anul 1504, biserica a fost zidită de Ștefan cel Mare până la stadiul de zidărie, fiind terminată de către domnitorul Bogdan al III-lea, iar pictura interioară în frescă fiind realizată în anul 1529, timpul lui Petru Rareș, de către o echipă de meșteri anonimi. Merită menționat faptul că valoarea mănăstirii Dobrovăț este dată și de o scenă pictată în pronaos, în registrul inferior, care înfățișează pentru prima dată în programul de pictură murală interioară, scena Aducerii Moaștelor Sfântului Ioan cel Nou la Suceava, acest eveniment fiind posibil datorită domnitorului Alexandru cel Bun, în anul 1415. Tot aici, de o mare valoare, sunt și compozițiile Minunea Sf. Atanasie de la Athos, Minunea Sf. Sava și Scara virtușilor a lui Sf. Ioan Sinaitul. 

Biserica este ridicată în stil moldovenesc, interiorul fiindu-i împărțit în pronaos, gropniță, naos și altar.  Lăcașul nu are turn-clopotniță și nici abside laterale. În anul 1851, bolțile naosului și pronaosului au fost sparte pentru a putea face posibilă ridicarea unor turle, iar în gropniță s-a ridicat o turlă falsă, care a fost desființată, alături de celelalte turle, între anii 1974-1976, când lăcașul a trecut printr-un proces de restaurare.