- Este in Cheia, Judet Prahova
- Construit in an 1770
- Poarta Hramul Sfanta Treime
Povestea manastirii incepe in anul 1770, insa numai dupa 7 ani a fost distrusa de catre turci.
In anul 1790 schitul de lemn a fost reconstruit in alt loc, de data aceasta la poalele muntelui Rosu, iar altarul biserici a devenit locul pe care acum se afla aghiasmatarul manastirii Cheia. Manastirea Cheia este situata in judetul Prahova, Cheia, comuna Maneciu la aproximativ 61 de kilometri de Ploiesti, pe valea Teleajenului, la poalele muntilor Ciucas. Aceasta zona a fost populata in secolul al XVII-lea duoa uniatia din 1701, de catre refugiati si pastori transilvaneni, iar in anul 1770 s-a ridicat un schit la poalele muntelui Balabanu.
Acest schit de lemn a fost ridicat din nevoia oamenilor de a respecta traditiile invatate de la parinti. Schitul avea hramul Sfntul Nicolae si mai tarziu, in anul 1777 a fost distrus de catre turci. In anul 1790 schitul de lemn a fost reconstruit in alt loc, de data aceasta la poalele muntelui Rosu, iar altarul biserici a devenit locul pe care acum se afla aghiasmatarul manastirii Cheia.
Noul lacas are hramul Adormirea Maicii Domnului si este locuit la vremea aceea de catre 19 calugari care traiau intr-o saracie lucie. Din cauza starii materiale foarte precare a schitului domnitorul Alexandru Ipsilanti acorda suma anuala de 50 de taleri ca danie ce a continuat sa fie acordata de catre toti domnitorii urmatori. Asezarea este inregistrata in anul 1814, sub domnia lui Ioan Gheorghe Caragea, asezarea este inregistrata ca fiind de categoria a patra, ceea ce inseamna ca este scutita de orice dari din cauza saraciei. Singura donatie mai substantiala este facuta de catre paharnicul Manolache Hrisoscoleu in anul 1800 si consta in mosia Ciocrac.
Intre anii 1832-35, nu se stie exact data, schitul a ars din temelii. Din fericire au fost salvate si sunt pastrate si in ziua de azi icoanele imparatesti, stranele, sfesnicele, un antimis, sigiliul din 1832 si un pristornic sculptat in 1820 de catre staretul Dometie.
Venirea in anul 1834 a ieroschimonahului Damaschin a fost un eveniment important pentru ca acesta cu ajutorul crestinilor din imprejurimi si a celor 33 de monahi si 12 frati a inaltat din temelie impunatoarea biserica de zid care are hramul Sfanta Treime, chiliile, clopotnita si gospodaria anexa si le-au terminat intr-un an de zile.
In anul 1838 manastirea are o perioada de inflorire si obstea ajunge la 50 de calugari care se ocupau cu oieritul, stuparitul cresterea animalelor si aveau o vie si o faneata. Aceasta perioada de inflorire a fost pana in anul 1863 cand legea secularizarii i-a redus veniturile dramatic, fapt care a si afectat viata asezamantului. Un alt moment si mai dramatic a fost in anul 1864 cand Ministerul Cultelor a deci mutarea obstii la manastirea Varzaresti si transformarea manastirii in Cazarma de graniceri, in ultimul moment fiind salvata de catre interventia energica a Mitropoliei. Lipsurile aduc manastirea in stare de ruina si pentru ca nu mai poate face fata nevoilor de intretinere numarul monahilor scade continuu ajungand pana la 10 in anul 1908.
Cel care reuseste sa readuca la viata comunitatea de la Cheia este staretul ales Grigorie Munteanu – Georgescu, care zideste un paraclis de care era mare nevoie, pentru ca gerul impiedica oficierea slujbelor in biserica mare, lucrare care a fost terminata dupa 8 ani de la inceperea ei.
Suferintele manastirii nu se termina, inceperea primului razboi mondial cat si sfarsitul sau isi pun amprenta pe cladirile manastirii care zac in ruina. Incet, incet obstea incepe sa-si revina si se renoveaza cladirile. Un sprijin decisiv in aceasta actiune l-a dat „Legea pentru inzestrarea manastirilor ortodoxe din tara”, votata in 1939, prin care manastirii Cheia i-au fost atribuite 20 de hectare de padure pentru ca „venitul sa serveasca pentru restaurarea cladirilor monumente istorice si pentru intretinerea diferitelor scoli, ateliere, tipografii, aziluri si orfelinate, institutii de asistenta sociala si sanitara”. Pentru a vedea mai bine spiritul in care a fost cladita manastirea Cheia, putem spune ca aici a fost respectata pana in anul 1960, randuiala slujbelor dupa tipicul de la Athos, iar unii dintre monahi au ucenicit in Sfantul Munte. O noua perioada de inflorire materiala si spirituala a manastirii Cheia se consemneaza in anii 1980 – se revine la viata de obste, creste numarul calugarilor, care au acum la dispozitie si o bogata biblioteca de carti si reviste bisericesti si se creeaza si o mica expozitie cu obiectele de patrimoniu.
