De ce sa vezi acest obiectiv?
Pentru că este un frumos lăcaş de cult, ridicat în inima pădurii Bujoreni din comuna Zorlen, a cărui înfiinţare este învăluită în legendă!
- Este în comuna Zorleni, judeţ Vaslui
- Construit în an
- Poartă Hramurile „Izvorul Tămăduirii”, „Adormirea Maicii Domnului”
- Deschis turiștilor.
- Ctitor: schimonahul Ioanichie Costache
- Sărbătoare anuală: prima vineri de după Paşti (Izvorul Tămăduirii) şi 15 august (Adormirea Maicii Domnului)
Mănăstirea Bujoreni se găseşte în comuna Zorleni, judeţul Vaslui, la 22 k distanţă de Bârlad. Mai este cunoscută şi sub numele de Schitul Măgaru, a cărui origine este ţesută de legende şi poveşti, care au fost transmise pe cale orală de localnicii locului. În cadrul mănăstirii a fost amenajat şi un loc special unde este prezentată legenda ridicării schitului.
Potrivit legendei, nişte ciobani, veniţi la târg pentru a-şi vinde produsele, întorcându-se seara la stână, au uitat să lege măgarul pe care erau încălecaţi desagii cu banii câştigaţi în urma vânzării produselor. Cu ajutorul pădurarului s-au dus să-l caute în pădurea de lângă stână, şi l-au găsit în inima pădurii, în faţa unui stejar, din care pâlpâiau trei luminiţe aşezate sub formă de cruce.
Ciobanii au căutat în scorbura stejarului şi au găsit acolo Icoana Maicii Domnului, despre care se spune că ar fi provenit de la un alt schit, şi anume schitul Recea, ai cărui călugări, au ascuns icoana pentru a o salva de năvălirea păgânilor.
Ciobanii, realizând că este vorba de o minune, s-au hotărât să ridice o biserică şi un schit în locul în care a fost găsită icoana. La ridicarea bisericii s-a folosit lemnul din stejarul cu pricina. Se spune că şi masa altarului este realizată din trunchiul stejarului respectiv.
Mănăstirea Bujoreni a fost pentru prima dată atestată documentar într-un act de vânzare din data de 27 martie 1602.
În anul 1840, o nouă biserică, este ridicată din cărămidă şi piatră, cea din lemn ajungând într-o stare de degradare avansată. Cel care se va ocupa de rectitorirea bisericii este ieromonahul Ioanichie Konachi. Biserica poartă amprenta stilului arhitectural moldovenesc, cu plan treflat specific artei bizantine, format din navă unică şi trei abside.
Începând cu anul 1840, schitul devine mănăstire de maici. În anul 1853, existau peste 20 de călugăriţe.
Catapeteasma este realizată din lemn de tei sculptat şi ajurat cu dantelărie, cel mai probabil tot în anul 1840, când a fost ridicată şi biserica cea nouă.
Naosul are abside largi şi este luminat de câte o ferestră dublă, înaltă şi lată, ce se termină în arc, pe laturile de sud şi nord. La mijloc au un grilaj metalic. Pronaosul are formă dreptunghiulară, şi de asemenea, este luminat de câte o fereastră, pe laturile de sud şi de nord. Şi altarul este luminat de o fereastră la răsărit.
Pridvorul este închis şi asigură accesul spre turnul clopotniţă şi spre o altă încăpere cu destinaţie de magazie. Pronaosul este separat de pridvor prin doi stâlpi laterali care sunt încorporaţi în zid şi care susţin arcada pe care se sprijină turnul clopotniţă. Acoperişul bisericii este din tablă zincată.
Biserica are o lungime de 21,3 m. Grosimea pereţilor variază între 75 -90 de cm şi sunt din cărămidă cu mortar.
În anul 1960, mănăstirea a fost desfiinţată. În anul 1993, este reînfiinţată, dar de data aceasta, ca mănăstire de monahi, obştea monahală fiind formată în jurul unor monahi care au venit de la mănăstirea Petru Vodă.
Mormântul ctitorului, Ioanichie Konachi se află într-o nişă realizată în zidul bisericii, în partea dreaptă a naosului. În curtea mănăstirii se află un cavou al familiei lui Ioanichie Konachi, care adăposteşte osemintele părinteşti şi ai altor membri ai săi, care au fost aduse de la diverse biserici din ţară, Iaşi, Lărgăşeni şi Faraoani.
|
Date de contact: comuna Zorleni, judeţ Vaslui. |
