Manastirea Buhalnita

De ce sa vezi acest obiectiv?

Pentru că Mănăstirea Buhalnița, cât și celelalte mănăstiri din partea de nord-est a țării sunt recunoscute pentru frumusețea și pentru trăirile speciale pe care le inspiră, dar și pentru istoriile zbuciumate pe care le-au trăit.

Este în Comuna Hangu, judetul Neamț
Construit în anul 1629
Poartă Hramul „Intrarea în Biserică a Maicii Domnului”

Sărbătoare anuală: 21 Noiembrie

La 50 de kilometri de orașul Piatra Neamț, în comuna Hangu, stă falnică mănăstirea Buhalnița, lăcaș de cult cu două hramuri: cel al “Intrarii în Biserică a Maicii Domnului” și cel al “Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava”.

Istoria acestui lăcaș porneste din 1629, fiind ctitoria voievodului Miron Barnovschi. Un alt lăcaș ce a existat înainte este atestat însă din 1458 și se pare că a aparținut voievodului Ştefan cel Mare care l-a dăruit Mănăstirii Neamțului.

Perioada de dezvoltare și înflorire a construcției are loc după ce Barnovschi a ridicat peste construcția inițială din lemn- una din piatră, legenda spunând că primul dar pe care voievodul l-a făcut călugărilor a fost o berarie( prima, de altfel, din tot ținutul Neamțului).

La scurt timp, au urmat moșii, mori, heleștee care au fost încredințate lăcașului, transformând-o într-una dintre cele mai prospere aşezări din Moldova, dar născând o rivalitate între călugări și voievozii Cantacuzini, stăpâni ai moșiei Hangu

Începând cu anul 1715 obștea monahală întâmpină o perioadă grea a existenței sale, căci voievodul Nicolae Mavrocorat închină mănăstirea, cu tot venitul ei, Patriarhiei Alexandriei. Prin aplicarea sistemului de arendare a egumiei, conducerea mănăstirii era încredinţată aceluia care oferea cel mai mare venit anual, ajungându-se astfel la o serie de abuzuri.

Situația se schimbă din 1863, când în timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza are loc secularizarea, mănăstirea fiind transformată în biserică parohială. Tot prin legea secularizării, în anul 1865, în chilii începe să funcţioneze o şcoală primară, pentru copiii localnicilor.

În 1958 sub motivul construirii hidrocentralei, barajului şi lacului de acumulare de la Bicaz, biserica este demolată și mutată acolo unde o găsim și astăzi. Desfăcută integral, este reconstruită pe un versant al muntelui, în actualul sat Buhalniţa din judeţul Neamţ.

Din păcate, planurile iniţiale nu au fost respectate, actuala constucție fiind vizibil diferită de celelalte ctitorii ale lui Barnovschi.Totuși, din punct de vedere architectural, mănăstirea are un plan unic în Moldova- în formă de ou de gâscă, turla fiind amplasată exact la jumătatea acoperișului, cu pridvorul adăugat ulterior.

Deoarece ctitorul său nu a mai avut timp să se ocupe de înfrumusețarea sa, mănăstirea a rămas albă( atât la exterior, cât și la interior). Şi totusi, în timp, a fost adusă din Egipt o catapeteasmă cu icoane foarte frumoase și expresive, icoane ce se păstrează și astăzi, alături de strane ce datează din 1600, sculptate cu motive zoomorfe de către preotul Grigore, și fiind considerate adevărate opera de artă, cu valoare de unicat.

Interiorul este compartimentat prin două coloane masive, pe care se sprijină arcadele dintre naos şi pronaos – fiind evidențiat sistemul de boltire. Uşa de la intrare a păstrat chenarul original de piatră, decorat cu muluri, care se întretaie la colţuri,fiind o piesă unică în arhitectura bisericilor româneşti.

Considerată sprijinul orientului creştin încercat de cucerirea islamică, mănăstirea Hangu a fost una din puţinele ctitorii închinate care nu numai a trimis daruri în Orient, ci a şi primit. Din Alexandria, egumenii greci au adus catapeteasma din biserică, care are o valoare aparte, prin motivele zoomorfe şi plantele specifice deltei Nilului încrustate, făcând-o să fie unică în ţară.