Mănăstirea Bogdana

De ce sa vezi acest obiectiv?

Pentru că este prima construcţie religioasă din piatră din Moldova!

• Este în Rădăuţi, Județ Suceava
• Ctitor: voievodul Bogdan I
• Datare în 1360
• Poartă Hramul „Sfântul Nicolae”
• Deschis turiștilor  

 

• Cod monument Istoric: SV-II-a-A-05603
• Trasee amenajate:
• Condiții de vizitare:
• Sărbătoare anuală: 6 decembrie

Mănăstirea Bogdana se află în Rădăuţi şi este considerată cea mai veche construcţie religioasă din piatră din Moldova. A fost ctitorită de voievodul Bogdan I (1359-1365),  în a doua jumătate a sec. al XIV-lea, în semn de mulţumire adusă lui Dumnezeu pentru victoriile sale obţinute în vederea întemeierii statului feudal moldovean, având rolul de necropolă domnească pentru el şi urmaşii familiei sale. Aici au fost îngropaţi domnitorii Moldovei până în timpul lui Alexandru cel Bun, precum şi rudele familiilor acestora.

În anul 2004, ansamblul Mănăstirii Bogdana a fost inclus pe Lista monumentelor istorice din judeţul Suceava şi este constituit din următoarele trei obiective:

– Biserica „Sfântul Nicolae”  care dastează din sec. al XIV-lea, cod SV-II-m-A-05603.01
– Turnul clopotniţă, care datează din anul 1781, cod SV-II-m-A-05603.02
– Casa parohială, care datează din anul 1876, cod SV-II-m-A-05603.03

De-a lungul timpului, biserica a avut un rol religios şi cultural aparte. În timpul domniei lui Alexandru cel Bun (1400-1432), a servit ca reşedinţă episcopală pentru episcopii din Rădăuţi.
La intrarea în biserică se află o pisanie ce datează din perioada lui Bogdan al III-lea (1517), care a dăruit mănăstirii 800 de zloţi. O lespede de piatră amplasată în data de 8 decembrie 1517 pe peretele nord-estic al altarului, lângă nişa care serveşte ca proscomidiar, informează că în urma primirii zloţilor, episcopii de Rădăuţi trebuiau să slujească un parastas în seara din duminica mironosiţelor, iar dimineaţa o liturghie cât timp va trăi domnitorul. De asemenea, după moartea sa, în fiecare dimineaţă trebuiau să ţină o liturghie, iar seara un parastas, pentru mântuirea sufletului acestuia.

În timpul domniei lui Alexandru Lăpuşneanu (septembrie 1552 – 18 noiembrie 1561 și octombrie 1564 – 9 martie 1568), în anul 1559 a fost adăugat un pridvor închis în faţa bisericii şi chenarele unor ferestre au fost înlocuite cu altele în stil gotic.
În sec. al XVII-lea şi la începutul sec. al XVIII-lea, în mănăstire au fost copiate mai multe lucrări bisericeşti.
În anul 1774, episcopul Varlaam (1734-1745) a înfiinţat o topografie, care odată cu alegerea episcopului Iacob Puteanul ca mitropolit al Moldovei, în 1750 a fost mutată la Iaşi.

În anul 1781, s-a construit un turn clopotniţă, însă peste un an, reşedinţa episcopală a fost mutată la Cernăuţi. În vara anului 1783, pe fondul evoluţiilor istorice, şi anume anexarea nordului Moldvei de către Imperiul Habsburgic, mănăstirea Bogdana a fost desfiinţată, iar biserica Sfântul Nicolae, transformată în biserică parohială. O parte din chiliile din jurul bisericii au fost dărămate din temelii, iar o altă parte a fost folosită pe post de grajduri pentru caii garnizoanei austriece staţionate aici.
În anul 1876, se construieşte o casă parohială.
Abia în data de 6 decembrie 1992, Mănăstirea Bogdana a fost reînfiinţată de către arhiepiscopul Pimen Zainea al Sucevei şi Rădăuţilor, stareţ fiind numit arhimandritul Teodor Pavlo.

În anul 1996, se înlocuieşte catapeteasma din lemn de tei a Bisericii „Sf. Nicolae” ajunsă în stare degradată cu una nouă din lemn de stejar. În anul 1998, s-a finalizat construcţia unui corp de chilii cu arhondaric, precum şi a unei biserici noi cu hramul „Sf. Ierarh Leontie de la Rădăuți”.
Biserica „Sf. Nicolae” şi-a păstrat nealterată forma ei originală. Are un acoperiş ţuguiat, fără turlă, ziduri groase de 1,40 m, sprijinite iniţial de 10 contraforturi, 11 ferestre cu deschideri strâmte în exterior şi lărgite spre interior, distribuite astfel: trei la pridvor, două la pronaos, patru la naos şi două la altar.
Clopotniţa se află într-un turn care datează din anul 1781. Interiorul bisericii poartă amprenta mai multor stiluri arhitecturale: romanic, bizantin şi gotic. Are o navă centrală şi două laterale, fiind despărţite între ele de şase stâlpi masivi. Navele laterale au aceeaşi înălţime în dreptul pronaosului cu nava centrală, iar în dreptul naosului sunt mai joase. Două încăperi mici, cu boltă în formă de semicilindru, au fost construite deasupra navelor laterale, la care se ajunge pe o scară în formă de spirală.
Între pridvor şi pronaos, precum şi între pronaos şi naos au fost ridicaţi pereţi despărţitori cu uşi la mijloc.  
În naos se află 7 morminte, din care patru pe latura estică şi trei pe latura de est către vest. Mormintele de pe latura estică, înşirate dinspre din colţul sud-estic spre cel nord-estic, aparţin următorilor domnitori şi rude ale acestora:

– Bogdan I (1359-1365), înmormântat în colţul de sud-est al naosului. Pe mormântul său este postată o lespede cu următoare inscriţie în limba slavonă, la sfârţitul căreia fiind sculptat un scut cu un cap de zimbru cu stea între coarne în interior. „Din mila lui Dumnezeu, Io Ştefan Voievod, Domn al țării Moldovei, fiul lui Bogdan Voievod, a înfrumusețat acest mormânt străbunicului său, bătrânul Bogdan Voievod, în anul 6988 <=1480> luna ianuarie 27. Aceste morminte le-a făcut mistr Jan„.

– Laţcu (1365-1373), urmaşul lui Bogdan I. Lespedea de pe mormântul său are următoarea inscripţie, tot în limba slavonă, la sfârşitul căreia sunt sculptate aceleaşi însemne: „Binecinstitorul și de Hristos iubitorul, Io Ştefan Voievod, Domnul Țării Moldovei, fiul lui Bogdan Voievod, a împodobit mormântul acesta strămoșului său Lațcu Voievod, în anul 6988 <=1480> luna ianuarie 20, în timpul episcopului de Rădăuți Ioanichie„.

– Bogdan, fratele lui Alexandru cel Bun. Pe lespedea funerară de pe mormântul său este inscripţionată în limba slavonă următorul text: „Binecinstitorul și de Hristos iubitorul, Io Ştefan Voievod, domn al țării Moldovei, fiul lui Bogdan Voievod, a împodobit mormântul acesta bunicului său, Io Bogdan Voievod, fratele lui Alexandru voievod, în anul 6988 <=1480> luna ianuarie, 25 zile, întru veșnica lui pomenire„.

– Bogdan, fiul lui Alexandru cel Bun. Textul inscripţionat pe lespedea mormântului său sună astfel: „Binecinstitorul și de Hristos iubitorul, Io Ştefan Voievod, domn al țării Moldovei, fiul lui Bogdan Voievod, a împodobit mormântul acesta unchiului său, Io Bogdan voievod, fiul lui Alexandru Voievod, în anul 6988 <=1480>, luna ianuarie 30„.
Următorul rând cuprinde trei morminte, însirate de la est spre vest, şi care pornesc dinspre sud spre nord şi care aparţin lui:

– Ştefan I (1394-1399), nepotul lui Bogdan I. Mormântul se află între cel al unchiului său şi al lui Lascu, iar textul de pe lespedea funerară este următorul: „Binecinstitorul și de Hristos iubitorul, Io Ştefan voievod, domn al țării Moldovei, fiul lui Bogdan voievod, a împodobit mormântul acesta strămoșului său, bătrânul Ştefan voievod, care a bătut pe unguri la Hindău, în anul 6988 <=1480> luna mai 20„.

– Costea (1328-1387), tatăl lui Petru I şi Roman I. Mormântul acestuia se află în prelungirea mormântului fiului lui Alexandru cel Bun, Bogdan I. Inscripţia de pe lespedea funerară este ştearsă de timp.
– Petru I (1348-1391). Mormântul acestuia este lipit de latura de nord a naosului.

Pe latura de vest a naosului se află alte două morminte care aparţin episcopului Leontie (Lavrentie) şi lui Roman I (1391-1394), fratele lui Ştefan I şi nepotul lui Bogdan I. Pe lespedea mormântului lui Roman I, textul inscripţionat în limba slavonă sună astfel: „Din mila lui Dumnezeu, binecinstitorul domnul nostru Io Ştefan voievod, domn al toată țara Moldovei, fiul lui Bogdan voievod, a împodobit mormântul acesta strămoșului său Io Roman voievod, domn al țării Moldovei, în anul 6987 <1480> luna decembrie 5„.

Iniţial, episcopul Lavrenţie al Rădăuţilor a fost înmormântat de ucenicii săi în biserica din lemn a Schitului Laura, de lângă mănăstirea Putna, însă ca urmare a faptului că la mormântul său aveau loc vindecări de boli, la cererea credincioşilor, mitropolitul Moldovei a acceptat mutarea moaştelor ierarhului Leontie în Catedrala episcopală de la Mănăstirea Bogdana din Rădăuţi. În data de 20 iunie 1992, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât canonizarea Sfântului Ierarh Leontie şi includerea sa în calendarul creştin ortodox. Data de prăznuire este 1 iulie.

În pronaos se află 3 morminte care aparţin:
– Doamnei Stana, soţia lui Bogdan al III-lea şi mama lui Ştefăniţă Vodă. Lespedea funerară are următoarea inscripţie: „Dreptmăritorul și de Hristos iubitorul, Io Ştefan Voievod, fiul lui Bogdan Voievod, a înfrumusețat acest mormânt mamei mele Stana, în anul 7026 (=1518) luna ianuarie 28, fiind episcop Pahomie„.

– Anastasiei, fiica lui Laţcu. Lespedea mormântului ei are următoarea inscripţie: „Io Ştefan Voievod, Domnul Țării Moldovei, în anul 7005 (1497) luna aprilie 11, am înfrumusețat acest mormânt străbunicii mele, cneajnei Anastasia, care a dat Coțmanul acestui locaș, fiica lui Lațcu Voievod. Ea a răposat în anul 6928 luna martie 26 (=1420)„.

– episcopului Ioanichie al Rădăuţilor. Mormântul său este situat înaintea uşii dintre pronaos şi naos, pe partea dreaptă. Inscripţia de pe lespedea funerară este ştearsă, însă se putea citi pe la mijlocul sec. al XIX-lea: „Aceasta este piatra mormântului lui Ioanichie, Episcop de Rădăuți, … care s-a mutat la veșnicul lăcaș în zilele dreptmăritorului Ştefan Voievod în anul 70…, luna … ziua …„.
Şi lângă uşa nordică a pridvorului se află un mormânt, pe a cărei lespede se poate citi următorul text: „Sub această piatră zac oasele răposatei Marii, giupâneasa logofătului Alexa Nicolescu de la Țara Românească, care s-a pristăvit aice la Rădăuți, la anul 1770, iulie 4 zile„.

În ceea ce priveşte pictura interioară, nu se cunoaşte cu exactitate când a fost pictată pentru prima dată, însă într-un document care datează din anul 1415, apar menţionate unele picturi realizate în vremea lui Alexandru cel Bun (1400-1432). Pictura a fost completată sau refăcută în vremea lui Ştefan cel Mare, apoi în 1558, în timpul domniei lui Alexandru Lăpuşneanu pictura trecut printr-un process de restaurare, folosindu-se tehnica frescă.

Un strat nou de picturi a fost datat din perioada 1745-1750, din vremea episcopului Iacob Putneanu. Din fericire, lucrările de restaurare ale edificiului din sec. al XVIII-lea şi al XIX-lea au deteriorat pictura interioară, precum şi tabloul votiv. Din perioada lui Ştefan cel Mare datează următoarele picturi, care seamănă cu cele de la Mănăstirea Voroneţ: Cina cea de taină, Împărtășirea Sf. Apostoli cu pâine, Împărtășirea Sf. Apostoli cu vin și Spășarea picioarelor.
În anul 1880, pictura interioară a bisericii trece printr-o nouă etapă de restaurare şi poartă amprenta renumitului pictor bucovinean, Epaminonda Bucevschi. Tabloul votiv se află în naos, pe peretele sud-vestic al navei.

În urma desfinţării mănăstirii Bogdana, odoarele de preţ ale mănăstirii au ajuns la alte lăcaşuri de cult, cum ar fi:
– un epitaf ce reprezintă plângerea lui Iisus de către heruvimi; datează din vremea lui Alexandru cel Bun şi a fost donat Mănăstirii Suceviţa în anul 1914.
– un văl liturgic, dăruit mănăstirii Bogdana de Ştefan cel Mare în anul 1493; a fost donat Mănăstirii Suceviţa.
– O icoană a Sfântului Nicolae, pictată pe lemn, şi ferecată cu argint aurit în anul 1505. În prezent, se află la Mănăstirea Suceviţa.
– un văl liturgic, dăruit mănăstirii Bogdana tot de către domnitorul Ştefan cel Mare; se află la Muzeul Naţional de Artă din Bucureşti.
-mineiul de pe luna noiembrie din anul 1504; se află la Mănăstirea Putna.