Mănăstirea Bisericani

• Este în satul Scăricica, Județ Neamţ
• Datare: 1517-1527
• Poartă Hramul Buna Vestire
• Deschis turiștilor fără taxă de vizitare.

Ctitorul este Ştefăniţă Vodă (1517-1527), nepotul lui Ştefan cel Mare, şi are hramul Buna Vestire. Mănăstirea Bisericani este o mănăstire de călugări şi stareţul este Protosinghelul Serafim Mihail… 

• Ctitor: Ştefăniţă Vodă
• Trasee amenajate: nu
• Sărbătoare anuală: 25 martie

În această mănăstire s-au nevoit Cuviosii Iosif şi Chiriac care au trecut în rândul sfinţilor şi sunt pictaţi şi pe pereţii biseicii. Reînfiinţarea mănăstirii s-a făcut în anul 1990 de către Prea Fericitul Daniel, Patriarhul României, care în acea perioadă era Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei.

Aici se păstrează „Sfânta Icoană Făcătoare de Minuni din Stejar” care are următoarea istorie: „Războaiele Sfântului Ştefan cel Mare şi Sfânt i-au determinat pe călugări să părăsească Bisericanii, pentru a se retrage la Sfântul Munte. Dar, coborând pe Valea Rea, nu departe de peşteră, izbucneşte dintr-un stejar o vedenie de fulger. În faţa ochilor li se înfăţişează Sfânta Fecioara Maria, care cu duioşie i-a indemnat să se întoarcă în muntele nostru, pentru că şi acolo este grădina sa.

În semn de amintire şi veşnica cinstire a acelei minuni, într-un stejar este aşezată o icoană, la care se perindă credincioşi din toată ţara, care aprind lumânări şi candele. Scena celor patru călugări cu vedenia Maicii Domnului este imortalizată pe un tablou pictat, aflat sub icoana Maicii Domnului, în stânga pronaosului.”

Biserica are un zid de piatră în formă de cruce, cu interiorul împărţit în altar, naos, pronaos şi la acestea este adăugat pridvorul închis. Altarul este luminat printr-o fereastră în peretele estic, catapeteasma este din lemn de stejar sculptat în stil baroc. Naosul şi pronaosul sunt luminate printr-o fereastră în peretele de sud, iar cea din nord fiind acoperită. Pe naos este o turlă mare deschisă circulară în interior şi octogonală în exterior care conţine şi 4 ferestre.

Numele bisericii provine de la denumirea dată unui grup de credincioși, și anume monahului Iosif și unui anaroheți, care după ce s-au întors dintr-un pelerinaj la Locurile Sfinte, au continuat să respecte îndeaproape ritualul slujbelor de la Sfântul Mormânt. Astfel că aceștia s-au decis să-și dedice viața în întregime domnului Isus Hristor, retrăgându-se în munți, ajungând să fie cunoscuți drept  „bisericoşi” sau „bisericani”, de unde și numele lăcașului de cult.

Sursa foto: crestinortodox.ro